Promisiune

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
298 Vizualizari
Să te iubesc și-apoi să mor,
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Să-ți ascult glas în fraze lungi,
Să ți le sorb, să nu-mi ajungi!...

”Apoi” să n-am, de nu ești tu,
De nu-ți dau zâmbet plânsetu’
Și nu-ți sunt stupii lumii-n miere...
Să n-am durerii mângâiere!

Parte să n-am de liniști, somn,
De nu-ți fac înger din demon,
De nu te port în zbor de vise,
La Rai, să nu am porți deschise!

Să mă fac pânză de culori
De vrei eternul, să nu mori;
Din inima-mi să-nmoi penel...
Pentru dușmani, să-ți fiu rastel!

Din ochi să-ți fiu iris de flori,
Să răspândești galactici sori,
Ce-și iau din mintea-mi doar lumină,
Să-ți spăl greșeli, să nu ai vină!

Să-ți fiu o palmă de Divin,
Să stai să-mi sorbi din sânge vin,
Să te-arăt lumii, să te strâng...
Să-ți dau dorințele ce-mi frâng!

Să calci, mă torn în cald asfalt,
Să urci, sunt scara de bazalt,
Să dormi, sunt puf de Paradis...
Să râzi, îți fac iubiri din vis!

Doar dă-mi candoarea de copii,
Să le fii chipuri veșnici vii
Și Steaua mică, de mă înalț,
Ți-o fac Luceafăr, ring de cuarț!...

Îți rămân plasma de iubiri,
Ce curg, din crucea-n răstigniri...
Sunt praf din spațiu, sunt un gaz...
Sunt eu gropița-ți din obraz!

Îți voi fi-n jur mereu fuior,
Un fum, din drogul meu, de dor
Să te ating, să-ți fiu respir...
Parfum, de-un spin de trandafir!...
15.11.2010
Posteaza comentariu
Sponsori