Răsăritul macilor ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
201 Vizualizari
Ne naștem în pustietatea mătăsurilor gravate, cu-n amalgam veninos
Cu tropote haine, spumegă –n noroi corvoada nemiloasă și neîndoios...
Azvîrl în hăul iadului, evantaiul anotimpurilor cifrate-n tăceri pe dos!
Ne naștem orbi în surditatea măiastră, a unui veac incert, primejdios!

Așteaptă-mă, bravule brad în grădina orhideelor cu elixirul păcii...
Valsează-mi absența pe-un portativ calendaristic, în petala fricii –
Culege –mi, indiferență senzuală din lacrima sihăstriei, muguri
S-aștern lin, pas cu pas caligrafia orhideei pe altarul cu fluturi!

Mă naște suferința lampioanelor, cînd în văpăi săgetînd ecouri...
Se zbate moartea, regina rugăciunilor hilare rostite în decoruri!
Răsună goarna dezlănțuită, și-arcașii demni pășesc cu-armuri
Lăsînd, în urma vitraliilor blînd, pastelul demnității în dureri!

Ne naștem prin troienile suferințelor crispate, în linia vieții...
Trasăm clepsidra căii, străini ținîndu-ne strîns cireșii tinereții –
Noi, oameni – dalbi ninși în deșertăciunea gîndului morții,
Atingem spirala adn-ului, prin holograma vindecării minții!

Rămîn născută în pămîntul făgăduinței, din caligrafia macilor
Străpung în vidul înmugurit, filele șoptite în pîntecul iertărilor!
Rostește-mi timpule, cu răbdare să devin firul blîndeții irișilor...
Dăruită adevărului, devin - calea hărăzită în clipa răsăriturilor!

(22 Ianuarie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori