Ramas bun...

Autor : Zamfira Georgian-ionut
Zamfira Georgian-ionut
298 Vizualizari
I: Am uitat sa-ti spun cat mi-a fost de greu
Chiar daca-atunci ai plecat, acum imi pare rau
Ai uitat ochii mei in care te priveai
Si noptile cu luna cand tu imi zambeai

Poate-am fost un dement de-am dat inapoi
Si n-am privit in spate si-am cazut in noroi
Acum stiu ce vreau poate d-aia scriu
Dar esti prea departe si stiu, e prea tarziu

Ai uitat acele zile in care ne-ntalneam
Doar tu erai motivul pentru care zambeam
Am sa uit acum si eu o poveste de iubire
Dintre un baiat si-o fata ce lacrimau de fericire

R: De te-ai intoarce inapoi cu inima deschisa
Ai observa ca-n inima mea este o poarta-nchisa
Ai incerca sa dezlegi misterul si cine e femeia
Ce m-a convins intr-un final sa’I daruiesc si cheia

N-ai cum sa sti cine e, ca nu este niciuna
Tu ai fost singura care-a starnit furtuna
Nu ma cunosti indeajuns acuma beau si scriu
Nu ma mai cauta, adio-I prea tarziu!

II: Au fost zile fara soare si noptile cu stele
Cand priveam pe fereastra te vedeam printre ele
Si bolta cereasca pentru tine era-o gradina
In ochii mei albastri erai sursa-i de lumina

Mi-ai lasat ca amintire o poza cu noi
Si pe spate-ai lasat scris ca dragostea-I in doi
Acel zambet din poza dispare de tot
Iar de-mi vei cere poza o sa-ti spun”scuze, i-am dat foc”

O sa privesc nencetat la viitorul meu
Si-o sa merg mai departe chiar daca va fi greu
Si maine e o zi ca sa fiu fericit
Si nu imi pare rau ca poate te-am iubit…

R: Nu uita tot ce-a fost chiar de mergi mai departe
Nu uita cine esti sau cine-ai fost azi-noapte
De vrei sa sari garla, vezi cat e de adanca
Ca nu se stie niciodata, cand te lovesti de-o stanca

Sa nu crezi niciodata ca poti pluti pe apa
De vei inainta te-asigur ca-ti iei teapa
Cuprinde-ti teama-n brate, afunda-te incet
Ca sa mergi mai departe trebuie sa fi complet
Si stiu ca poate astazi esti uda la chiloti
Dar daca stai pe mal, n-ai cum sa-nveti sa-noti

III: Imi reprosai zi de zi ca scriu poezii
Imi reprosai zi de zi c-arunc saci cu hartii
Ti-am explicat de-atatea ori cand m-am lovit de greu
Ca pentru mine poezia e psihologul meu

Un psiholog al tacerii ce-asculta nencetat
De nebunia mea azi el m-a vindecat
Tu n-ai cum sa pricepi sau sa-ntelegi Profetii
Cand astazi ai ajuns ca sa vorbesti cu peretii

Acolo unde esti sper sa fi fericita
Sa pot sa fiu si eu stiind ca esti iubita
Iti las ca ramas bun vorba mea preferata
“Doi straini intr-o lume perfect colorata”...
Posteaza comentariu
Sponsori