Rememorare

Autor : R. Nyx
R. Nyx
419 Vizualizari
Ce simți acum,
Când focul nu te îngheață
Și zăpada nu te topește?
Ți-e dor să te lumineze întunericul?
Mai vrei să te umbrească strălucirea?

Mă întreb deseori:
Cum poți avea inima de piatră
Și respirația de foc?
Cum poți purta un zâmbet amar,
Când ai ochii goi?

Te-am avertizat că vei face pact cu moartea,
Dacă îți tatuezi sufletul cu durerea plumbului
Și că vei dansa cu răul în sfera iadului,
Dacă îți semnezi sentința la nefericirea prea dulce.
***
Mă bântuie fantomele sentimentelor pe care le-am îngropat,
În pustietatea deșertului plin de nisipul nepăsării,
Sperând că vor înflori în gânduri reci,
Dar au ajuns să putrezească în sfoiag trandafiriu.

Scindarea între mine și eu
A dus la descompunerea în nimic,
Pierzând fragmentele lutului ce m-a compus,
Ajungând să-mi împietresc inima
Și să-mi golesc privirea de emoție.

Avea dreptate spiritul îngerului din suflet,
Când îmi șoptea să nu mă leg cu lanțurile mâhnirii,
Pentru că voi deveni prizoniera demonului din minte.
***
Te-aș salva, dacă ai vrea...
Dar eu nu pot să traversez abisul interior,
Nu pot să zbor prin pădurea monștrilor imaginari,
Nu pot să mă târăsc prin lava aprinsă,
Nici să pășesc prin cărbunii încinși...

Ți-am zis cândva că visul te va duce spre moarte,
Viața nu e un basm, iar fanteziile nu se-mplinesc!
Tu ai zburat prin aerul rece, care ți-a înghețat
Aripile din pulbere și scrum, pentru a te îndrepta
Spre tărâmul imaginației...
Acum mai vrei să te înalți spre nicăieri?
Însă cum ai reuși să te ridici din mormânt,
Când ești spânzurată de rădăcinile pământului
Și ești sugrumată de singurătatea neagră?
***
Nu regret nimic!
Nici măcar că am murit...
Aș vrea doar s-o revăd,
Pe cea care-am fost odată,
Care mi-a fost îngerul din suflet...
Și mi-aș dori să mă răzbun
Pe demonii ce mi-au ucis gândurile calde...
Dar singura mea armă rămâne un condei,
Iar unicii dușmani vor fi porțile cimitirului,
Ce mi-a devenit casă!
Posteaza comentariu
Sponsori