Renaştere

Autor : Verdandi Skuld
Verdandi Skuld
465 Vizualizari
Departe, în prigoana spaţiului,
Îngerul meu se consumă.
Aveam un fel de paradis,
Câteva cuvinte,
câteva cânturi…
Dar s-a sufocat
De prea mult senin.
Secundele au devenit reci,
Lumina se mişcă greu
Prin braţul obosit.
Greu mai respiră
Sângele meu de înger decapitat!
Curge peste tot,
Îneacă fantome –
Şi totuşi, dincolo de orizonturi,
De mări, de nopţi,
Tot el mă naşte, cumva –
În bătaia unei inimi
Cu miros de piatră despicată.
Mă las în continuare
Plânsă,
zâmbită,
foşnită
în ochiul de piatră
unde coagula mitul uneori…
în câteva priviri,
câteva necuvinte.
Posteaza comentariu
Sponsori