Renasc în lumina tăcerii

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
230 Vizualizari
Mă nasc din frămîntările universului, cu-n ecou apus
Strămut vibrația țipetelor surde, unde nu m-am dus...
Către nicăieri, îmi desăvîrșesc destinul, ca răspuns
La orizontul vieții ce se-ntreabă, dacă m-am ascuns!

Îmi strigă –n interior, odihna ferm-a demnității
Să-mi urmez calea cea sigură, a singurătății...
Cînd mă nasc din răsărituri, în săgeata dreptății
Să-mi vibreze karma luminii, cu harul divinității!

Naște-mă, tu, Doamne iară din al glasului ceresc
Să-mi ghidez destinul, către, clipa ce-o trăiesc...
Să-nțeleg că adevărul, e-n sălașul sufletesc
Și nimic nu-i mai miracol, decît haru-mpărătesc!

Întrupat în dragoste de părinți, ruga din copilărie
A-mplinit, glasul duios, să mă-nalț în veșnicie.
Cu-a blîndeții dragoste de viață, și de modestie
Nu-i miracol mai tainic, decît darul de familie!

(11 Septembrie 2016)
Posteaza comentariu
Sponsori