Revenire

Autor : Masiunea))
Masiunea))
314 Vizualizari
Revenire

Pădurea lasă frunza-i în voia ei să plece,
Lasându-i libertatea unui gând năstrușnic.
De apă să se prindă, valul s-o aline,
Alături de iubirea veșnicului pustnic.

Din ea își face plută și pânza din suflare,
În cale vreascuri rupte de care agățată.
Rămâne prinsă-n plasa razelor de soare,
Semn de mulțumire că a fost lăsată.

În mii de cărărușe, râul drum îi face,
În mângâieri ploioase juca un nouraș.
O lasă-n alta parte în tihnă și în pace,
Loc pentru odihnă, fiind un pârâiaș.

Rămâne a fi împinsă de rădăcini stâncoase,
Ea luptă pentru viață să intre în pământ.
Înjunghiată de pietrele tăioase,
Cu gleznele apasă pietrișul de argint.

Adâncul o-ncălzește, o cuprinde tare,
Iar ea nici gând nu are cât o să îndure.
Ca peste timp sub nouri să răsară mare,
Și să-nchină crengi la râul din pădure.

29.01.2017
Masiunea
Posteaza comentariu
Sponsori