Rugamintea tatalui...

Autor : Zamfira Georgian-ionut
Zamfira Georgian-ionut
294 Vizualizari
Ce ai trait sa nu regreti
Sa nu iti para rau vreodata
Si-ntotdeauna tu sa ierti
Pe cel ce ti-a gresit vreodata
Caci doar asa primesti rasplata

Ajuta omul cel ranit
Pe cel sarac, nefericit
De e cazut tu sa'l ridici
Sa-i stergi si ochii-nlacrimati
De-atata dor c-au fost uitati
Si nu-s bagati deloc in seama
Si-ncet se sting caci le e teama
Ca nu cumva sa piara-n zori
Cu gandul la ai sai feciori
Ce i-a visat de-atatea ori
In gradinita lui cu flori
Spunandu-le povesti cu zmei
Printese ce-adormeau sub tei
Luceferi ce priveau la ei
Si la feciori de imparati
Numar impar adaugati
Printre straini imprastiati
Cu scopul de a traversa
O perioada foarte grea
Departe insa de-al lor tata
Ce-i asteptau sa se intoarca
Nebiruiti si-nvingatori
Cutreierand campii cu flori
Si munti si mari si continente
Si satele pline cu fete
Si cu Ilene Cosanzene
Cu Mos Gerila si Mos Ene
Cu Flamanzila si Setila
Sau poate Pasari-Lati-Lungila
Insa prin cate au trecut
Vesti de acasa-au aparut
Ca sa se intoarca-acasa
Caci tatal lor singuri ii lasa
Caci batranetea il apasa
Si se intorc bietii feciori
Toti trei cu cate-un brat de flori
Vazandu-si tatal ca se duse
Si batranetea il rapuse
Toti trei in jur se adunau
Il luau in brate si plangeau
Si-i sarutau fruntea divina
Si mana ce-aducea lumina
Si tot plangeau la pieptul sau
Ce jale si pareri de rau
A fost la curtea-mparateasca
Inmormantarea-a fost regeasca
Pe imparat Raiul il paste
Unul s-a dus, altul se naste
Si zile-ntregi plangeau cu jale
Caci tatal lor era om mare
Pana-ntr-o noapte intr-un vis
Feciorilor i s-au transmis
Sa nu mai planga fara vina
Caci tatal lor n-are lumina
Acela-a fost visul credintei
A indurarii, suferintei
Al omului cel credincios
Cu sufletul foarte milos
In visul lor a aparut
Gradina Raiului, fireste
In care omul ce greseste
Este iertat de Dumnezeu
Caci este tot copilul sau
Si l-au zarit pe al lor tata
Intr-o gradina-ntunecata
Inconjurat de-un rau de lacrimi
Ce prevesteau aceleasi patimi
Si tatal i-a soptit milos
Cu glasul lui melodios:
-Vedeti acest parau cu lacrimi
In el rasar a voastre patimi
De cate ori lacrima curge
Acest parau rau ma strapunge
Lumina n-am caci nu-mi da pace
A voastre lacrimi rau imi face
Si lumanarea mea divina
E sursa ce reda lumina
Si lacrima ce si azi curge
In ochii vostri, ea o stinge
De azi fi-ti veseli dragii mei
S-aveti copii, toti cate trei
Sa povestiti acelasi ram
Ce v-am soptit-o cand traiam
In gradinita mea cu flori
Cu zeci de-arome si culori
Nu vreau sa va revad plangand
Caci ne vom revedea curand
Zambiti in fiecare dimineata
Rugati-va de-i nori sau ceata
Eu ruga voastra o ascult
Si aduc pace pe pamant
Caci Dumnezeu e Tatal meu
Iar tu fiule esti fiul meu
Si n-am sa las raul vreodata
La poarta voastra ca sa bata
Sa aveti grija dragii mei
De voi si de-ai mei nepotei
Sa ii iubiti, sa-i protejati
De au gresit sa ii iertati
Si lacrima sa i-o-alungati

Caci cine raul ne doreste
Acelasi rau il pedepseste!
Posteaza comentariu
Sponsori