Sabia omeniei ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
67 Vizualizari
Mă pierzi printre paginile codificate ale visului...
Undeva, cîndva vitrali –ul căii rele a călăului
Va răsuci în propria - și sabie, clipa hăului!
Atunci, mă vei regăsii în labirintul gîndului...

Mă pierzi printre clipele fotografiate -n răsărit
Ascunzînd pelicula dramei, culegi rodul rănit.
Oh, da așezi șevaletul culorilor pe tulpinile...
Acelea, da acelea pe care ți le-ai sădit!

Privim amîndoi, spre banca zidită în plămîn...
Oare îți amintești, de loviturile care îmi rămîn
Ca un album tatuat, străpuns în ochiul Învins!
Doar atunci privesc, răsăritul tău ars în vis!

Printre străini, nu de vînzare ca otrava binelui!
Tu ce credeai, că răsuflarea –i licitează războiului
Un singur pavilion, al supraviețuirii destinului!
Ne ninge –n suflet, absența omeniei și –a curajului!

(27 August 2019)
Posteaza comentariu
Sponsori