Scânteia întunericului

Autor : R. Nyx
R. Nyx
330 Vizualizari
Ruine infectate cu dezamăgiri mă compun,
Rămășițe a ceea ce-am fost mă zdruncină,
Resturi de speranțe sterpe mă spintecă,
Dar încă sunt... tot nimic...

Când pașii mi se îndreptau spre genune,
Am așteptat o adiere caldă, o mângâiere blândă,
Însă am primit numai priviri reci și gânduri distante.
Doar singurătatea m-a îmbrățișat
Și atingerea zânei negre m-a îndrumat
Spre pustiul din mine.

Când frigul îmi încălzea trăirile degerate,
Râurile de lavă săpate în piele
Îmi aminteau că sunt trează,
În coșmarul realității de vis.

Am renunțat și la prăpăditul zâmbet pe care-l aveam,
Crezând că se va schimba ceva, dar am aflat tardiv
Că flăcările mele nu mă vor transforma în cenușă,
Ci în memorii de cristal sfărâmat.
***
De te vei afla în colivia propriei minții,
Vei descoperi că gratiile sunt închise
De lacătul gândurilor ruginite.
Dacă îți sculptezi inima în forma
Unei delicate flori de lotus,
Cu dalta întunericului absolut,
Vei evada... din tine...

Eliberarea e dulce, păcat că nu am simțit-o!
Am sacrificat ultimul strop de umanitate
Am îngropat fărâma finală de viață
Și am incendiat orice sentiment duios,
Ca să înțeleg că e prea târziu...
Fusesem condamnată să fiu abandonată,
Prin nisipurile mișcătoare ale sufletului,
Înecându-mă în smoala inimii
Și căzând în abisul minții.

De ești un suflet blestemat la veșnică agonie,
Vei înțelege a rândurilor obscură simfonie,
Învățând să dansezi pe o veselă melodie.
***
Al tău mâine va purta picuri de bucurie cristalină,
Al meu va avea imprimat gustul luminii sumbre...

De vei privi oceanul stelelor diamantine,
Să ții minte că i-am dăruit zeiței nopții,
Plumburia-mi inimă, ca jertfă...
Și mi-a păstrat un loc printre aștri.

Tu vei putea alerga prin tărâmul iluziilor,
Suflet prăfuit de regrete,
Vei vedea că va fi bine!
Moartea și-a cerut tributul,
Am plătit și a rupt scutul
Emoțiilor mele din scrum,
Am devenit pulbere de mucegai.

Poți să mă uiți, nu mă mai doare indiferența...
Nici negarea nu mă rănește, nici fuga de realitate!
M-am născut din neant și m-am rătăcit prin haos,
Am alergat după scânteia găsirii sinelui
Și m-am pierdut... prin cimitirul unor stări confuze...
Posteaza comentariu
Sponsori