Scările luminilor ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
41 Vizualizari
Dansează frunzele unui octombrie orb, în haremul minciunilor lirice

În curtea amintirilor, surdina lacrimilor, îmbătate de spinii micotici

Un ungher pămîntean, străbate din adîncurile vinei, tăcerile mirifice...

Și totuși, valsează în căderea clipelor, filele frunzelor cu urzici!


Ne-nțeapă -n străfundul tălpilor, foșnetul falsității hexagonale

La puntea dintre azi și ieri, oglinda gîndurilor sîngerează - n rafale...

Dansează amintirea cuantică, pe șevaletul gri al ferestrei orhideii...

Hai, deschide-mi poarta adevărului, cifrat în venele dragostei!



Invită-mă, regină a indiferenței în sălașul discursului morții –

Ascultă, atentă cum la fiecare pas, îți scrie atribuția sorții!

Îndrăgostește-te, avidă de ritul frunzelor înnaripate-n mister...

Strecoară-mă, în venele tale iernatice, simțindu-mă efemer!




Aleargă, te rog herghelia cailor troieni, strunește -ți daimyo...

Surîsul metamorfozat în răsărit, privește începutul cu-n trio!

Examinează, scările luminilor din mine, înspre iertarea ta –

Ce-am cîștigat-o, strîngînd în mîini clipa voită, de –a lupta!



Dansează-mă, daimyo în prezentul toamnei cuantice, avide –

De stolul vertebrelor atinse, la scările luminescenței tardive!

Hai, deschide-mi ușa ființei tale, desăvîrșite în adîncul firii...

Invită-mă, s-admir surîsul petalelor trandafirii ale Învierii!

(5 Septembrie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori