Scris veșnic

Autor : R. Nyx
R. Nyx
451 Vizualizari
Timpul se despletește în ore fără sens,
Minutele aleargă pe ceasul vieții...
Liniștea asurzitoare se aude între pereții albi,
Unde noaptea se plimbă cu rochia neagră.

Mâna Meșterului alunecă repede pe foaia prăfuită,
Zidește un imperiu de cuvinte, așterne cenușa gândurilor
Peste coala veche... Pictează umbre de lumină,
Desenează raze de întuneric... în tăcerea surdă...

Se-aude scârțâitul unui stilou bătrân, defect,
A fost folosit prea mult timp, a obosit,
Dar Artistul nu se oprește și modelează
Lutul trăirilor într-o formă divină, perfectă.

Focul gândurilor îl arde, îi mistuie sufletul,
Dar lasă flacăra să cuprindă foaia...
Are nevoie de ploaia care să umple
Deșertul camerelor pustii ale inimii.

A terminat de scris... Acum privește,
Se uită spre măreața operă, nu-i place
Și Olarul literelor sfânte începe iar a scrie,
Până când se vor uni firele timpului...
Posteaza comentariu
Sponsori