Scrisoarea a XV-a (Decembre)

Autor : Nicolae Ler
 
12 Vizualizari
Sub cercul meu deschis atent spre lume
Sucombă-ncet o roată violetă
Nedezlipită de bătrâna lună
Care o-nghite-n ochii ei de cretă

Cercul polar culcat pe faţa mea
Îmi dă puterea unui punct plesnit
Și ştiu că totuşi goana va urma
După comoara ce-i de negăsit

Pe câmpul meu durat de ochi sub zei
Eu mă întind acum plăpând şi cerc
Aştept la umbră simplă de privire
Să mi se-ntâmple viaţa şi încerc

De undeva din mine se ridică vocea
Când stau cu tâmpla arsă pe cuvinte
Mă joc cu chipul tău din mine
Și simt că jocu-n suflet mi se prinde

Și mă agăţ cu cercul alb pe frunte
De spectrul drumului bătut în cuie
O ploaie mă aşteaptă sub picioare
Și mă agăţ când roata mă sfâşie.
Posteaza comentariu
Sponsori