Scrisoarea a XX-a

Autor : Nicolae Ler
 
54 Vizualizari
Mă apropiam încet cu faţa
De colţul înspre care nu întinsesem niciodată braţele
Toate păsările dimprejur
Zburau fără-ncetare
Şi ultima mi-a strigat zburând
Că nu e vinovată de anotimp

Atunci mi-am apropiat şi mai mult faţa
Dar braţele s-au destins
Spărgând zidul înalt al culorii cerului
Şi faţa mea s-a aruncat înapoi
Strânsă în sine de încordare

Nu mai văd nimic

Pentru mine există tot ce e firesc
Şi dacă n-ar fi întrebări
Nimicul ar împărăţi
Asemenea păsărilor
Ar împărăţi asemenea.
Posteaza comentariu
Sponsori