Scrisoarea a XXI-a

Autor : Nicolae Ler
 
61 Vizualizari
Respiram atât de uşor
Încât aerul devenise uimitor de singur
Şi aproape inutil

Nu eram legat de nimic,
nu aveam de ce anume să-mi cer dezlegarea,
nici de privirea căzută în umeri
şi înghiţită de sferele lor,
dar vroiam să respir apăsat,
să suflu în ceafa păsărilor
şi să simt că le ajung în plămâni
să simt ciocul lor zgâriindu-mă
călătorind prin mine ca aerul

voiam să mă respir pe mine însumi
şi poate că m-aş fi respirat
dacă n-ar fi intervenit pasărea
cu ciocul răsucit spre infinit
care m-a legat de mirosul iubitei
nemaipomenit de respirabil
Posteaza comentariu
Sponsori