Secunda tacerii absurde

Autor : Cristofir Ana-Maria
 
74 Vizualizari
Secunda taie in spiritul viu
Bucurie, oase, pustiu,
Din iarba care pe loc se depune
O sfera ramane;
Printre sensurile invechite-
O lume de asteptare,
Si dintr-un motiv inca nedeslusit,
Oarecare,
Intretaiat de limpezirea unui ochi,
De Treime,
Vad cum frunzisul patrunde
In carnea tacerii absurde,
Cum insasi secunda in pocainta
Tace si tace ca pentru fiinta,
De aceea eul ma ascunde in nisip, dar nu strig;
Un val de nadejde demult incoltit,
Rascolindu-mi privirea cu oase de Timp
Ma aprinde. Nu este nimic mai presus de cuvinte,
Nici chiar insasi secunda tacerii absurde.
Posteaza comentariu
Sponsori