SEMNUL

Autor : Anca Crasneanu
Anca Crasneanu
377 Vizualizari
Sclipind apare un semn în colţul bolţii
Asemeni unui lup care-şi arată colţii,
E semnul credinţei dintre noi
E semnul credinţei dintre doi.

Apare seara şi dispare dimineaţa
Nu se vede doar cand îl împiedica ceaţa,
Tu priveşti, tu gândeşti, tu aduci aminte
De frumoasele noastre clipe petrecute înainte.

Îmi spui şi mie ce gândeşti
Acel semn îmi dă putere,
Şi cred cel puţin că drept eşti
Şi nu ai să-mi mai provoci durere.

El…….tu, sau noi, suntem fermecaţi
De aceste sclipiri a îngerilor adevaraţi,
A lacomei iubiri dintre noi
A faimosului semn apărut şi printre voi.

Din adâncul sclipirii lui încrezătoare
Încet, încet, puternica lumină moare,
La fel iubirea dintre noi cei vii
La fel lumina unei steluţe argintii.

Timid….sclipirea-i duioasă se stinge
Cele mai înalte punţi le atinge,
Pe cerul pustiu în asta seară
Care face semnul un astru să pară.

A dispărut, s-a dus……
În alt colţ s-a pus,
Transmiţând şi altora acel sentiment
Acel gând tăcut…..acel simt dement.
Posteaza comentariu
Sponsori