Simfonia resemnării

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
267 Vizualizari
Din agonisirea idealurilor absurde, sparg cioburile minciunilor
Și –n palma destinului, despic calea dinăuntrul adevărurilor...
Degeaba, ritmul speranței, vibrează pe ringul sacrificiilor
Căci, tot ceea ce ar fii contat, aparține doar resemnărilor!

Străpung prezentul demnă, în clepsidra nedreptăților
Și-ntreb doar nemărginirea durerii, de ora vindecărilor!
Găsimă-va orchestra destinului, pe strada așteptărilor
Cu armura supraviețuirii, mimînd uitarea idealurilor!

Admir cortina, cu broderiile dezlănțuite de mister
Și-mi răsună, în străfund simfonia realității, nu sper...
Agoniseala curajului, devine sanctuarul crud, mizer
Rămîn s-ascult ecoul orchestrei, resemnată cu reper!

Invită-mă absență a împlinirilor, să-mi arcuiesc vioara
Pe portativul macabrelor promisiuni, săturată de avara...
Sonoritate a vînării avide, de zboruri sîngerînd amar...
Să-nlănțui resemnarea-mi, în solitudinea făr de hotar!


(6 Noiembrie 2016)
Posteaza comentariu
Sponsori