Simfonia revederii ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
115 Vizualizari
În scrisul răvășit al vieții, îți cîntă în tine, solfegiul primăverilor tăinuite

Valsate în ritmul răsăritului, dincolo de pasul hoinar, ce-atinge umbrele...

Străpunse de clepsidra nemărginirii, prin tandra dăruire a clipelor păstrate

În adîncul absenței, sonoritatea șeptarilor păstrează avîntul, îmbrățișările!

Sunt în inima ta, primăvară a timpurilor rotite în discul fortuit și-avar...

Sunt mereu, acolo unde trupul devine statornica stîncă, a pasului amar

Undeva, cîndva sunt doar pelerinul -hoinar ce lăcrimează uneori cu har...

Cînd Cartea Vieții, binecuvîntează aprilul prin bolta compasiunii în dar!

Privește înscrisul piramidei, în tine îți tatuează, sărutul privirii izbăvite

Cînd clopotele bat, în surdina cireșilor înfloriți, relativele tulpini ivite...

Îți înmuguresc în căușul mîinilor destinului, lăsînd în urmă ușile pierdute!

Cînd Cartea Vieții, va binecuvînta belșugul aripilor, prin revederi visate!

Îți rămîn în tine, ninsorile primăverilor plînse, pe geana vitraliilor știute...

Doar de autumnalul răsărit, dăruit în exilul profund, al glăsuirii absentate!

Rămîi? Întreabă strident stolul fluturilor, lăsînd în urmă partituri dezvăluite...

În Cartea Vieții, cînd axa unificării astrale, va devenii oda răsuflării Înviate!

Citește – mă te rog, prin dorul ochiului sculptat, în veșnicie...

Oprește – te să admiri, cum înflorește legămîntul în reverie

Apoi îndrăznește, suflete, să păstrezi în tine: crinii armoniei

Cînd Cartea Vieții, ne va devenii simfonia privirii, în harpa vie!

Dincolo de amurgul clepsidrei, lăstarii dorului aprind luminile crinilor

Cu -n pas în urma nostalgiei, doar gînguritul lunii străfulgeră era

răsuflărilor...

Ascultă, cum suavul spirit își revarsă -n calendarul relativ, îmbrățișarea

privirilor...

Rămîi, te rog, admiră cum partitura crinilor, sărută nemărginirea destinelor!

(15 - 18 - 19 - 20 Martie 2019)
Posteaza comentariu
Sponsori