Simfonia suferințelor

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
215 Vizualizari
Rochia suferințelor, îmi dansează un vals pe-un ritm cambrat
Să-l acompaniez cu strigătul neputințelor, unui suflet arhivat!
Pășesc spre-aliatul meu, companion de cumpene înnamorat...
Îmi privește-adînc suferința, neștiind sfîrșitul, de-i apropiat?!

Valsăm amîndoi, cu -aviditatea muribundului de-a trăii acum
Privindu-ne în străfundul vidului, revărsăm jarul urii în drum...
Să-l simtă-n vibrația dansului, spectatorii ce tînjesc la trădat
Pelerina biruinței, tu, singurătate o dirijezi pe portativul săgetat!

Fracul surghiunului, companion înnamorat, sfidează valsul
Pășind, crunta-mi neputință, lasă în urma noastră, plînsul.
S-acutizeze vibrando, arcușul viorilor revigorînd, idilic: exilul!
Cu trena singurătății, îmbrățișăm credința rostită cu sufletul.

Rochia suferințelor, halucinant se unduiește pe –a mea făptură
Dincolo de portativul durerilor, timpul surghinului îmi fură...
Clepsidra idealului, cînd realitatea însetată de atîta ură
Străpunge cu-a sa invidie, frumosul vals răpus ce-ndură!

În ritmul, forte... mă-nvăluie surghiunul dur al vieții
Îmi dansează –n vene rîuri de –amintiri, strigînd tristeții
-Ce e omul, fără visul de-a dansa în propria-și chemare?
Rămînd să-mi dansez simfonia, in silencio într-o rugare!


Trepidant, portativul rugăciunii lăcrimează in memoriam,
Îngerilor, ce -și valsau destinul, în visul ce-l concepeam...
Molto, vivace vibrează simfonia liniștii, cum nu doream.
Ascult prezentul suferințelor, solitară, cum mă așteptam!


(5 Octombrie 2016)
Posteaza comentariu
Sponsori