Simte-mi caligrafia ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
185 Vizualizari
În liniștea amurgului, cad ninsă în altarul fluturilor resemnați în vid
Tăcerile, amalgam de cioburi frînte-n mine ca un sacrilegiu în zid...
Îmi rămîne totuși, răsuflarea tandră în dumbrava brazilor așa avid
Încît, absența ființei din clepsidră vibrează în vitralii...insipid!

Privește-mă, dinăuntrul petalelor înfrîngerii cum sădesc umbre
La căpătîiul luptelor, aștept goarna să răsune a ode sumbre...
Simte-mi absența în tine, cînd arcușul inimii vibrează – a iubire
Privește –mi, dincolo de amurgul tăcerilor: caligrafii tandre!

Cortina Vieții, decor funeral jucat pe tabla de șah a surghiunului
Răspund, universului astral cu –o singură răsuflare a arcașului...
Timpul nostru? Petală căzută –n palma dăruirilor sufletului!
Tăceri fantasmagorice, înfloresc prezentul incert al dorului!

Tăceri arhetipale, în amurgul viselor dulci -amărui, lacrima se așterne lin
Anotimpurile demnității, pe-un pergament șovăitor mîna destinului senin
Tăceri înmiresmate, ascunse-n elixirul iubirii de viață cu-n strop de venin
Rămînem, doar noi oameni - statui ninși în plînsul cireșilor ce nu mai vin...

Rămîn, prezență demnă lîngă tine, bravule brad precum o stîncă
În tăcerile absurde, simte-mi caligrafia desăvîrșirii ce se aruncă...
Doar în zborul adevărurilor, amintește-ți clipa irișilor fără frică!
Cînd în amurgul vieții, lacrima binelui alină petale ce nu strică!

(30 Ianuarie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori