SINGURATICUL

Autor : Anca Crasneanu
Anca Crasneanu
375 Vizualizari
SINGURATICUL

Îţi alung neîncrederea prin vânt,
Îţi adulmec faţa cu raza unui soare cast,
Şi te simt în întuneric, prins ca într-un lanţ
De unde nu poţi evada pe acest meleag vast.

Nu ai puterea de a ieşi
Din întunericul tău lăuntric,
Din încăperea fără nume, deşi-
Ţie îţi place să fi un simplu singuratic.

Culoarea plânsului tău e albastră
Ca o mare ce lin se varsă,
Şi spală neîncrederea noastră.

Încolăcit şezi lângă un copac
Aşa îţi petreci vremea de un veac,
Uneori râvneşti în a lumii curs, cu dor sălbatic
Dar alegi să rămâi un simplu singuratic.
Posteaza comentariu
Sponsori