Somnul simfoniei

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
270 Vizualizari
În somnul narcotic, mediez între mine și contrariu iluziei
Pășind cu portativul destinului, ascult, ireversibilul...
Dincolo de puntea realității, capsula dansează cu exilul
Reverberînd cupola suferinței, dărîm zidul ignoranței!

Răsuflu, prin fluturii ce-mi nasc plămînii orchestrali
Avidă, de -adevăr, îmi legăn credința de brazii loiali!
Vibrez din străfundul viorii, lăcrimînd la indiferența
Strigătelor, în surghiunul dur acordat, la suferința...

În somnul umanității, crescendo-ul agoniei, fragil
Îmi dansa dharma, luminîndu-mă cu har, dar agil.
În pasul învierii din mormînt, corul vindecabil...
Trezitu-ma din abis, allegro, înviind paradoxal!

Îmi adorm monștrii minciunii, respirînd cu vigilență
Să gust balsamul deziluziei, trăind calea cu esență?
Să –ngrop clepsidra răutăților, devenind altă ființă?
Orchestrîndu-mi în prezent viața, cu o altă suferință?

Halucinant, coconul singurătății adoarme –n realitate
Pășind în pîntecul orchestrei, cuprins de –atîta răutate
Lăcrimează dezolat, pe umărul imprevizibilului în fapte!
Îmi adorm în vene, visul simfoniei de –a trăii în dreptate...

Dar dincolo, de semi-conștiință, îmi prind mîna blînd
Brazii demni, ce-mi ascultă ruga tristă, lăcrimînd...
La simfonia vieții binecuvîntate, rămîn așteptînd
Să-mi dirijeze orchestral harul, allegro: cîntînd!

În somnul apusului, închin simfonia recunoștinței
Și –mi adorm alene, visele ascunse ale conștinței.
Imortalizînd partitura încrederii, ascult tempoul
Clepsidrei biruinței, vibrînd demn, lăsînd ecoul!


(13 Octombrie 2016)
Posteaza comentariu
Sponsori