Sonet CXXXIX E toamnă iar...și iar

Autor : Nicoleta Benos
Nicoleta Benos
136 Vizualizari
Plopii goi se apleacă la pământ,
Umbrele serii sunt cam ciudate,
De frunzișul toamnei sunt colorate,
Într-un balans mângâiate de vânt.

Toamna privirile sunt mai obosite,
Îmi place a pământului veșmânt,
Mai scriu despre toamnă un cuvânt,
Și gândurile mele sunt mai obosite.

Frunzișul adună în el multe culori,
Felinarul luminează două siluete,
Ploaia toamnei curge printre ramuri.

Pe caldarâm frunzele fac piruete,
Prin această toamnă suntem trecători,
Norii se-ngrămădesc pe cer în cete.
Posteaza comentariu
Sponsori