Sonetul unei flori îndrăgostite

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
111 Vizualizari
Sonetul unei flori îndrăgostite

când florile sunt mângâiate de vânt
pe creștetul lor firav, bogat în primăveri,
ce liniște se lasă pe pământ,
ce beție de culori, ce parfum de nicăieri!

când un ghiocel e gata să răsară,
ce cutremur izbucnește-n iarnă,
cum respiră cerul parfum de primăvară,
câtă visare e gata să se-aștearnă!

dacă ar exista iubito, reîncarnare,
o, cum aș vrea să fiu una din flori,
să mă atingi desculță în răsărit de zori,
să te sărut, cu roua, pe picioare!

cu ce cutremur atunci eu te-aș cuprinde,
te-aș îmbăta cu-al meu parfum, sfios,
tu m-ai culege iubita mea, de jos,

între petale calde, buzele ți-aș prinde,
te-aș săruta, obrajii-ți s-ar aprinde
și ți-aș muri în palmă, credincios!
Posteaza comentariu
Sponsori