Spirometria luminii ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
108 Vizualizari
Arată - mi lumina, dinăuntrul privirilor arhitecturale,

Strămută muntele Fuji, în noi, în doruri plenare...

Strecoară, gînduri pe ramura petalelor lin, avare

De tandrețea expresivă, a simplelor iubiri - reale!

Arătă -mă, misterului din iriși, ningînd cu fluturi

Gustă-mă, din aroma revederilor, loiale în gînduri!

Citește -mă, cu insistența îmbrățișării suave, în haruri...

Ascunde -mă, de hăul abrupt al tăcerilor din rînduri!

Privește -mă, în adîncul dorului, Învii în tine: elixirul

Ascultă, cum foșnetul zefirului alintă tainic: crinul!

Răvășită, în revărsarea bravă, mă dărui ție, lin: omul

Rămîn, loială în sufletul tău, bravule brad, în relativul...

Deșert, al nostalgiei răsăritului ninsorilor precum, jarul...

Ce arde în, zbuciumul și melancolia noastră, ca amnarul!

Hai, să ne povestim dragostea incifrată –n ceaiul cu glasul...

Promisiunii, că indiferent de relativitatea vieții, stă curajul!

Îmbrățișează –ne viață, pe noi, pelerinii făgăduinței în hotarul

Labirintic, al păcii universale, cînd astralul îndeamnă haremul...

Prevestirilor, în corul aprilului să dăinuie cireșii omeniei, în pasul

Încrederii, într-un răsărit înmugurit, prin glastra orhideei în ceasul...

Unui memento mori, dedicat la pragul nobilei vieți, în devenire –

Voi deveni, calea, simplă, dură a tuturor glasurilor mute în fire...

Un vers, pe umărul orbului cititor, ce nu ascultă strigăt de durere

Voi deveni ființa, din scrumul otrăvurilor, leneșe ce curg cu vrere...

Voi fi devenind, glasul lacrimilor îndoliate, ce-alină lumina în suflete!

Arată –mi, privirea dragostei, cînd adîncește, petala dăruirii pe tăcute…

Dezvăluie-mă, ninsorilor îndrăgostite de savoarea vieții, avid, trăite.

Rămînem, alături de armura răsăritului, în brațele revederii, menite!

(4 Octombrie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori