Stapan peste-o inima, stapan peste lume

Autor : George Adrian
George Adrian
348 Vizualizari
Trompe care ies din ochi cu gene,
Am scris versuri pe asfalt cu flegme,
Am pus acolo și-un porumbel fleșcăit -
Aproape-i gata paradisu' bântuit..

Mă găsesc iar, uitându-mă la stele pierdut,
Contestând scârbit, regretele viselor din trecut;
Alerg spre tine mâzgălind pereții cu cărbuni,
In afară de noi cred că toți sunt nebuni

Mă găsesc mereu în tine, mă găsesc în mine,
Minute-ngropate în eternitate, sunt sătul de rime,
M-am săturat să aud din gura ta, cuvintele mele,
M-acoperă ticăitul ceasurilor rele

Plictisiți, ne ținem respirația secole-n șir,
Păcatu-i doar iluzie îmbibată cu venin.
Lasă-mă să le dezvălui că mă controlezi fără să vrei,
Acceptă-i înapoi când rămân fără zei!

Tu mi-ai fost iubită, mamă, stăpân și frate,
Ai fost praful de idee, transformat în șoapte
Si doar cu voia ta, peste noi, seara se lasă
Când umbra copacului se întoarce acasă


Cine ești tu, sunt întrebat mereu,
Nu ești nici tu, nici nu vei fi, nu sunt nici eu
Poate-i doar un dialog al vocilor din capul meu,
Niște păpuși ale copiilor lui Dumnezeu..
Posteaza comentariu
Sponsori