Supra... viețuirea

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
193 Vizualizari
Pare-a fi doar un plus superlativ,
Paradoxal un academic acceptat;
Ca și cum ființa-i pleonasm la ”existat”
Și dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.

Nu știu ce-i să trăiești peste trăit,
Dar am în scoarță, în oase, un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic... Interzis
Să-mi rup din lanțul de destin, ce mi-e voit.

Am zis destin necunoscutei ”X”,
Ce-o dau monedă schimbului ”nu știu”,
Mereu după se-ntâmplă... un prea târziu;
Doar arogant, să demonstrez că ”știu la fix”.

Mă-ntorc la termen ”peste viețuire”...
Ca și cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Și nu cred iotă, că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni... De retrăire.

Sau poate-i simbolul despre voință,
Când singură întrece crud eșec;
Așa cum devii pește după-nec,
Sau criminal ce-ucide din credință...

Ori o fi gustul puritan de-a nu ceda,
Ce-oricum nu ai pentru că ”ea” în fond ești ”tu”-ul;
Un cărăuș, nu viața, ci doar sufletul
Ce-ar fi real... sau un mister, sau altceva...

E sigur la bărbat, prin compromisuri
Neexistând opreliști, nici convenții...
Capabil de-a lupta cu-extrapotenții;
De-aș mânca seamăn... ca să-și facă proprii visuri.

Imprevizibil nu-i la fel și la femeie,
Stăpâna regulei că mereu se descurcă
Și o face o viață, unde pe-alții-i duce-n cârcă...
Chiar piere-n loc de-a eluda principii-cheie.

E sigur un colos de peste poate,
Când pare că nu poți, că e sfârșit,
Când nu-i nimic, nici timp, ești doar un mit,
Ce ții să-l treci, de hop, să-l scoți din moarte...

În fapt acum remarc ce e sinucigașul;
Nici vorbă de renunț! Nu-i existență,
Că-n fond nu-i aparține ce-i esență...
Un purtător poverii, ce și-o curmă... Lașul!

PS.
...Să cred că-n fond suntem cu toți poveri,
Frugale, purtând suflete-n mesaj;
Țintit traseu pentr-un prestabilit bagaj...
Mediatori?... ”Viețuitori”, supra-stingheri?!...
22.02.2011
Posteaza comentariu
Sponsori