Tâlcuire

Autor : Adam
 
97 Vizualizari
Secundele din şoapta ta nu sunt luate din socoteala Timpului,
Sunt de altundeva, poate din zarea Infinitului...
Nici pietrele din treptele ce urcă la tine nu sunt din măruntaiele Pământului,
Rotunjoare şi uşoare au crescut acolo unde au călcat copitele cailor Vântului.

Glasul tău nu-i glas de om, e pace,
Rumoarea fiinţelor din frunze ce se întoarce
În asfinţit, la Mama-Fiinţă,
Purtată de nişte fluturi buruitori de neputinţă.

Trăirea ta a fost cândva tâlcuită în ceruri
Ca să-mi răstoarne hotarele dintre vremuri.
Tu eşti pentru mine ieri, azi şi răsărit,
În acelaşi timp, mâine şi asfinţit.

18 aprilie 2019
Posteaza comentariu
Sponsori