Taifas

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
96 Vizualizari
Taifas

de nu plecai, de ce-ai fi stat,
ai fi rămas tot sus, pe cruce,
privind la lumea ce se duce
și nu te-ai mai fi înălțat.
...
de ce-ai rămas? doar ca să mori,
să-ți vedem chipul prin flori,
ori prin trunchiuri de copaci,
să-i fericești pe cei săraci,
să fericești nefericiții,
să trezești toți adormiții,
să ne fii cărarea sorții
să trecem de hotarul morții,
dar, dincolo de astea toate,
să ne arăți că nu e moarte!
...
ne-ai spus că-avem o rădăcină
ramificată-acolo-n cer
și că iubirea-i giuvaer
ce ne umple de lumină!
...
de suntem flămânzi și goi
în tine ne adăpostești,
tu, ai fost om la fel ca noi
și Dumnezeu tot tu ne ești!
...
prin fiecare-a ta icoană,
ne privești și te privim
și ne rugăm să devenim
mai mult decât a sorții toană!
...
mă-ngrozește că răbdarea,
cu care ne-ai împărtășit,
ne-aduce tuturor iertarea
de-abia când totul s-a sfârșit!
...
din toate câte mi le-ai spus,
doar tu în mine ai rămas,
și uneori, la un taifas,
te-oi mai chema, să știi, Iisus!
Posteaza comentariu
Sponsori