TEAMĂ

Autor : Tea Iacob
Tea Iacob
220 Vizualizari
Mă înspăimântă, a mării profunzime,
Mă înspăimântă a lumii cruzime.
Mă înspăimântă cuvintele ce tac,
Urechile sigilate cu bumbac.

Mă înspăimânt, când sunt constrânsă
Ca firea să-mi devină mai aprinsă.
Și mă revolt când infama nedreptate,
Mințind, cu pumnul în piept se bate.

Mă înspăimântă scrâșnetul de dinți,
Înjurând de sfinți și de părinți
Și multe las să treacă de la mine,
Când aroganța calea îmi aține.

Mă înspăimântă ecoul de război,
Când tinerii devin post-mortem eroi.
Mă înspăimântă când se moare în van,
Consumul de drogă, profitul dubios de bani.

Mă înspăimântă a sângelui culoare,
Curgând pe față inocentă....
Mă înspăimântă o lume violentă,
Fără cumpăt, scrupule și pudoare.

Mă înspăimânt și mă blochez,
Impotentă las brațele jos și schițez,
Un zâmbet rânjit pe buze vibrânde,
Cu zvâcnet de sânge în tâmple palpânde.

Mă înspăimânt, dar convețuiesc cu toate
Și privesc la toate-n mod leal...
Dar... realizez, că din păcate,
Să ajustezi o lume, e ireal.
Posteaza comentariu
Sponsori