Titanic

Autor : Antonia
Antonia
139 Vizualizari
Cu mulți ani în urmă
o carte s-a scris,
Aceasta a lăsat urma
unui ciudat,, vis".

Într-o noapte senină,
O noapte cu lună plină,
Titanicul, oceanul străbătea,
Străbătea şi-l răzbătea.

Către New York să ajungă trebuia,
Iar de-acolo repede se întorcea.
Însă acum nu va mai fi aşa,
De aici începe povestea sa...

Noaptea calmă a apărut.
Peisajul e tăcut.
De pe cer, luna aurie,
Reflectă apa rece, argintie.

Căpitanul se grăbea,
Apoi, către echipaj zicea
Că la viteza maximă a schimbat,
La destinație s-ajungă imediat.

Dar el nu observa,
Că în față un aisberg îl aștepta.
Ci pasul grăbea,
Oceanul străbătea.

Titanicul se grăbea,
Spre blocul de gheață curând ajungea.
Căpitanul atunci îl vedea,
Însă aisbergul nu îl mai putea ezita.

Vaporul ușor se lovea,
Curând începe a se scufunda.
Mecanicii cu greu lucrau
Însă apa, sa curgă, nu o puteau împiedeca.

Orchestra cantă mereu,
Poștașii salvează corespondențele cu greu.
Oamenii se îngrozeau, țipau,
În apa rece cădeau.

Bărcile mereu se umpleau,
Şi pe apa, ele pluteau.
Oamenii din bărci, îngroziți priveau,
La cei apropiați se gândeau şi se întristau.

Peste câteva ore totul s-a liniștit,
Nu se aude nici țipat, nici vorbit şi nici șoptit.
Titanicul s-a scufundat,
Apele, pe oameni i-au luat.

"Scufundarea Titanicului",
Povestea Atlanticului.
Tragedie, vapor blestemat,
Unor mii de oameni soarta li s-a arătat.
Posteaza comentariu
Sponsori