Trecut întors în viitor

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
217 Vizualizari
M-am întâlnit cu mine-n viitor
Peste milenii, fără să mai ”mor”,
Fără să știu c-am fost cândva vreodată...
Pe-un alt ”pământ”... ”planetă” regretată.

Nu mă știam, din lumea de ciudați;
Amestec, plastic cu metal... robotizați.
Eram în zbor că n-aveam gravitație...
În planaj de gând... profund în levitație.

Un nanobit din sânge, mi-a dat semn
De-un strop de-o genă, cu memorie de ”lemn”
Din tatăl meu -ce-l avea ”meșteșug”-
P-ecran-breloc; lângă un ”cal”... și-un ”plug”.

M-a luat aiurea ceva nou, un ”sentiment”
Cum că m-aș ști pe undeva, pe-un ”continent”,
Ce nu mai e din masa uniformă
De-o sferă-n zbor... ce-și schimbă mereu formă...

Mi-am dat un clic pe-album de holograme
Și mi-am luat timp să le disting din mii de ”arme”,
S-ajung departe-ntre figuri de-arhi-umani
Din trupuri-”zale”... ce-și vindeau carnea pe ”bani”.

I-am luat, un tot, în electronică analiză
Și-ntuitiv m-am pregătit pentru surpriză
-Căci ramul-cip mi-ntrase ”in”-ul în alertă-
La gând de virus neștiut... prezență certă.

Nu cred c-am regăsit clona-mi de om,
Dar m-am ”îndrăgostit” de ”floare”, ”mugur”, pom”...
Am mers-alunec pe-un imens de ”gheață”;
M-am îmbătat printre ”licori”... cu-n pic de greață.

Necaz mi-au dat ființele ”carnale”,
În veșnic ”chalenge” de ambiții goale,
Fără valoare, simple speculații
De-a mult avea și... drepturi de creații.

Sunt ”turmentat” de-atât pierdut în ”simțuri”,
Ce nu le-aveam de mult sursă de zimțuri,
Ce-mi ’mpiedică existu-mi rectiliniu
Trecut, în zbuciumat, ”nefericit” continuu.

Sunt deci eu ființa top-rațională,
Pusă de-acum în veșnică-ndoială
De-a mă teleporta din când în când, să văd un ”pom”,
Sau de-a uita cu tot c-am fost odată... ”Om”?!

PS
Am învățat o groază de cuvinte,
Ce-am pus în ghilimele, le țin minte,
Că-s de pe-un loc numit cândva... Pământ,
Ce redescopăr de-un voiaj, întors în sfânt...
24.02.2010
Posteaza comentariu
Sponsori