Trena lacrimilor ...

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
90 Vizualizari
Cînd plînge cerul –n sacrificiu, doar stol de fluturi se înnaripează
Pe umărul vieților deșarte –s filele scripturii, cînd dezarmează...
Lacrima, din cioburi, o pală undă a speranței strînge-n suflet
Din Învierea aprilului nostalgic, armura credinței rodește-n răsuflet!

Cu trena fluturilor, se-mpletesc filele rogvaiv-ului în mister
Doar infinitul, ne înțelege întrepătrunderea gîndului cînd sper...
Condu-ne regină a cireșilor, în altarul omagierii cînd disper
Înmormîntată –n pîntecul ecourilor, scrisul mi-e efemer!

Cînd plînge răsăritul, în gînguritul nud al înfloririi zorilor
Ascunde-mă, clepsidră îndoliată în glasul cireșilor ce dor...
Dor, aripile arse-n focul hain al resemnării –n fila tăcerilor
Rămîn, bravule brad în așteptarea dreptății vieții fluturilor!

Cînd sensul nemărginit al timpului, îndeamnă goarna acut
La pragul altarului, să –ncline statornic pergamentul cerut...
Regina fluturilor, să lăcrimeze –n brațele credinței, tăcut
Căci nemărginirea înfloririi dreptății, așteaptă gîndul avut!

Cînd plînge cupola desfrunzită a cireșilor, cheamă Viață
Dinăuntrul Pămîntului Făgăduinței, armura cu speranță!
Regină a fluturilor din veac, dirijează pasul în cutezanță...
În binecuvîntarea bravilor brazi, să răsune goarna –n față!

(11 Ianuarie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori