Trucurile cafenelei... ”literare”

Autor : Daniel Aurelian Rădulescu
Daniel Aurelian Rădulescu
140 Vizualizari
Încerc să fac o caldă analiză
La o ceașcă rece de cafea,
Stând în picioare
Căci la mese nu e loc...

Și mi-a luat timp să intru-n priză,
Să fiu și eu așișderea,
Să-mi iau un aer oarecare
Să pot de alții să-mi bat joc.

Presupunând că ești un stoic
Și nu renunți din prima zi
La un melanj de bun venit
Ce e-un amestec de capcană...

... Printr-un limbaj din mezozoic
Cu scop precis de-a se hlizi,
Vei fi-n final tot ”neprimit”...
La farfuria cu tocană.

Că-n fond nu-i loc de-arome fine,
Nu e cafeaua elixirul,
Nici limba nu e elevată,
Ideile sunt puerile...

... E-o cloacă ce se întreține
Cu blăblăieli de nu-și știu firul
De poezie neritmată
Și comentarii infantile!

În fond zic ei, nu-i niciun bai
De stai să fi eternul prost
Sau vrei să pleci un umilit
De scuipături pân' la refuz...

Au lumea lor; jegos alai,
Se știu cu toții pe de rost,
Tot ce le spui ești un smintit,
Nu-i înțelegi... senil mofluz.

Jignirea le e zilnic hrană
Și de răspunzi... tu îi jignești!
Te pot bloca, anunță-admin
Că ești un porc sau un măgar!?!

Îngeri sunt ei cu loc în strană
Și expresii hâde femeiești,
Zis parte din limbaj divin...
Cât de bun simț ei n-au habar!

Doar ce ”crează” aici e ”bine”,
Sunt singuri și artă și modă...
Sunt ”albi”... în versuri de doi lei,
Se lingușesc la... reciproc.

Clasic... e nulul de la sine,
Mesaju-i depășit de-o vogă
De vers ce recunosc doar ei...
E-n fond un schimb de nul în troc!

Se-adună-n clinciuri femeiești
Dar nu de doamne ci de țațe...
Căci de citești din comentarii
N-ai ce alege, e-un jargon...

... În tari senzații în rău de mațe;
De cum răspund băieți... plugarii
Flatulentați că sunt ”garçon”?!?
Și trucul ultim este... miza!...

Căci orice scriu ei, este-o joacă;
Prea talentați fac vers lejer...
E doar o simplă parodie...?!?
Să-i lași domol cu expertiza...

... Căci nicidecum nu se strofoacă,
E-o chestie de caracter;
Nici nu te-ai prins, îs o seminție!!!
Finalul are o morală...

... Cum poți să fii nefiind nimic,
Să joci doar roluri ce-ți convin
În trupe bine închegate,
Învăluindu-te de fală...

... De-un Univers cum Teatrul Mic,
Convins de singurul destin
De-un viitor... de minți spălate!!!

PS.
Dedicație ”cafeneaua.com”...literară (? )
22.09.2010
Posteaza comentariu
Sponsori