Ultimul popas

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
115 Vizualizari
Ultimul popas

nu iubitule, nu-i nicio bucurie,
că încă un an. din câte-or să mai fie,
s-a așternut uitării!

dar uitare nu-i, iubitul meu, de-atunci,
că au rămas în mine răni atât de-adânci,
și-un timp al disperării!

privesc ades la tine, la chipu-ți bun și blând,
și groaza, că nu te mai văd nicicând
cumplit, mă înfioară.

vocea ta cuminte, duioasă și blajină,
ce mi-a rămas, ecoul de lumină,
nu poate să nu doară!

iubitule, vor fi destui ani poate,
ce trece-vor, să poarte
uitarea, dintre noi,
dar, oricâți ar fi să fie,
cine-ar putea să știe,
cât fi-vor ei de goi?
și-așa mă voi petrece,
cu anii ce-mi vor trece
din câți mi-au mai rămas,
să-ajung la întâlnirea
ce-o naște amintirea
la ultimul popas!
Posteaza comentariu
Sponsori