Ultimul zbor

Autor : R. Nyx
R. Nyx
381 Vizualizari
180 de luni pustii mi-au imprimat gustul acru
Al amărăciunii dulci pe care am adorat-o.
5475 de nopți goale m-au îmbolnăvit cu sclipirea
Stelelor doborâte de pe cerul argintiu,
Ori au fost 5490? Nici nu mai știu!

Timp nebun, cât vrei să mai aștept?
Ești mai defect decât ceasul din piept!
M-ai închis în globul alb al negurii
Și mi-ai imprimat tăcerea în sufletul
Legat cu granitul visurilor uscate.

Am pierdut numărul petalelor căzute,
Am uitat să adun rămășițele pierdute,
Am uitat că încă exist
Și m-am pierdut,
Iar rătăcirile mele au obosit
Să mă găsească teafără.
***
Auzi valurile aurii de emoții incolore,
Pe care le transmite melodia morții?
Asculți cum cântă la flautul
Iluziilor mele împietrite?

Cântec drag de leagăn, cântec liniștitor,
Oprește tumultul ce amenință să mă dărâme,
Șterge curcubeul pictat cu nuanțe macabre,
Îndrumă-mă spre lumina celor patru scânduri!
Acum mi-e somn, iar ochii-mi cerșesc negura,
Ce-i va închide pe veci!
***
Privește, timpule, dușman prietenos,
Cum mă împiedic de crudul mâine
Și cad în smoala de ieri!
Uite cum zeița nopții mă-mbracă-n uitare,
Iar întunericul mă ghidează spre depărtare...
Nu mă mai moleșește strălucirea unui rece azi,
Nu mai simt frigul tău călduros,
Nu mai trăiesc o altă clipă de amintiri
Înecate în regrete de diamant...
***
Trec momentele seci pe lângă sufletu-mi fantomatic,
Dar ochii mei de piatră nu mai văd deșertul,
După ce lava de smarald i-a scufundat.

Bat la fereastra inimii tăiate în versuri plumburii,
Însă mă străpung cuțitele sentimentelor renegate
Și cad în neantul gândurilor de sfârșit.
Mă agăț de sforile finalului așteptat
Și zbor... spre țărână!
Posteaza comentariu
Sponsori