Valsul luminii

Autor : Nicoleta (Unspokenwords)
Nicoleta (Unspokenwords)
67 Vizualizari
Din nălucirile amorului nins, cules-am filele lacrimilor tăcute...
Avidă, storc fulgii –n palma clepsidrelor drogate de virtute!
Și-mi rămîne la căpătîiul amurgului, stînca demnității avute...
Întreabă-mi existența, cînd se-ntrepătrunde-n spirale –nsîngerate!

Patrulează, pasul destinului hoinar prin dansul hilar al vieții
Înspăimîntați de noi, dezgolim oglinda moleculară a tristeții!
Totuși, pas cu pas aștept vibrația răsuflării pe umerii fragilității...
Întreabă –mi existența, de linia destinului în oda singurătății!

Răstoarnă timpul aspru, în ființă, vasul rîurilor înnzăpezite
Tablouri îndrăgostite de absurd, pictate în culori incifrate...
Privesc înlăuntrul umbrelor, revărsările plecărilor uitate!
Ah! Dansează existența singurătății amorezată de: dreptate!

Cortina se ridică, rămînem oameni –dalbi în valsul tăcerii...
Acordurile sufletului, le ascundem de simfonia revederii!
Cînd ninsă în pragul adevărului, rămîn statuia înțelegerii
Întreabă în altarul fluturilor, de înflorirea clipei iertării!

Hai, valsează –mi labirintul moleculelor hărăzite –n mister
Adînc, respiră haosul vieții oglindite într-un timp efemer!
Privește partitura destinului, de poți sculpta sufletu –n fier
Cînd rămîi propriu-ți sculptor, vitraliul tatuează un reper...

Din cruda realitate, cernută –n bolta inimilor avide de dor
Strecor, în brațele solitudinii vioara desăvîrșirii fluturilor!
Îți las hotarul zborurilor, să trepideze în spirala adn-u-rilor...
Și-n ochiul hexagonal, privește! Pastelul arn –ului luminilor!

Ascult în zbuciumul goarnei, înlănțuirea arzătoare a genelor
Șirag de vise risipite, așează –n calea solitară valsul tăcerilor!
Mă ninge –n grădina fluturilor, cu petale solemne ale cireșilor...
Rămîn, să devin desăvîrșirea ființei din mugurii adevărurilor!

(23 Martie 2018)
Posteaza comentariu
Sponsori