Veșnicia din noi

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
60 Vizualizari
Veșnicia din noi

când te strâng în brațele mele,
parcă-mbrățișez un fir de lumină,
iar clipele, ce ne trec, efemere,
devin veșnicie divină!

când îți privesc, iubito, privirea,
atât de plină de viață,
visele mele, de ea se agață,
ca tu, să le dai strălucirea.

e noapte iubito și-ți scriu
mă-ndeamnă atâtea cuvinte,
să ți le-aștern, iubito-nainte,
ca pe-un altar de dragoste, viu.

somnul, de pleoape-ți se prinde
și grele, pleoapele-ți cad,
în mine, o dorință se-aprinde,
în somnul tău și eu să mă scald.

dormi și visează frumos,
că eu, iubito, îți scriu și veghez,
iar de voi fi și eu somnoros,
în visul tău, aș vrea să visez.

și te voi strânge în brațele mele,
îmbrățișați, vom adormi amândoi,
iar clipele, ce ne trec, efemere,
vor deveni veșnicia din noi!
Posteaza comentariu
Sponsori