Vis de copil.. ..dezrădăcinat din satul demolat

Autor : Elena Tibrea
Elena Tibrea
298 Vizualizari
În satul mic de-odinioară
N-au apucat ca să răsară
Vlăstare mici ce s-au creat
Parcă timpul le-a-ngheţat

Au deschis ochii-ncetişor
Şi-au văzut în jurul lor
Minunăţia lumii vii
Cum n-ai putea să o descri

Însă au aflat cu stupoare
Că pe uliţa ce au trăit
Va veni doar valul mare
A unui lac încremenit

De pe un deal uşor în pantă,
Cu păr bălai, cârlionţat.
Iese o copilă minunată
Ce se-ntreabă deodată

Cine doreşte şi ne fură
Copilaria încă pură
Noi aicea ne-am născut
De ce satu-i o harababură?

Întrebarea pusă cu ardoare
Va avea un răspuns sec:
Satul nu are valoare,
E programat spre demolare!

Se asează-n curtea mică
Strângând păpuşa la piept,
Se uită-n jur şi se întrebă,
La ce să mă aştept?

Iarba geme şi copacii plâng,
Hotarele mai au pâ’n la cules
Munţii-s ca piatra şi veghează
La tot ceea ce urmează

Pârâul dintre dealuri
E conţtient că are idealuri
Dar el curge uşor, încet
Cu un teribil regret

Cerul parcă nu există
Deşi norii chiar insistă
Să arate că sunt vii
E nimic din ceea ce
Sătenii îşi vor aminti

Dar copila mică, tristă
Se roagă şi chiar insistă
Se uită-n cer, cu rugăminte cere
Un raspuns
Ce s-o absolve de durere
Posteaza comentariu
Sponsori