Vremea

Autor : Nicu Haloiu
Nicu Haloiu
63 Vizualizari
Vremea

Când ninge pe noi cu flori din livezi,
cu vântul ce bate din miazăzi, mă vei privi
cu ochii tăi verzi, ca și când tu, doar pe mine mă vezi?
....
din visele noastre se nasc adieri,
frumoase flori de speranțe din dorințe adânc tăinuite,
dar câte cuvinte se ascund în tăceri,
ce dorm împreună cu noi, visând liniștite?
.....
O vreme iubito, magicu-mi gând
ce mă purta uneori către tine, curgând,
a tăcut și a rămas în mine atât de ascuns,
că atunci când viața, m-a găsit pe mine plângând,
eu n-am avut, n-am avut iubito, răspuns!

Și ce să-i fi spus, ce să-i fi spus eu vieții, atunci,
că-n mine gândul cu tine s-a ascuns atât de bine,
că restul zilelor îmi erau goale, străine?

Nu, iubito, eu vieții niciodată nimic nu i-am spus,
până când, adânc te-am dorit, atât de adânc,
pentru tot timpul ce gol, mi s-a scurs,
de parcă-am murit!

Și-un dor de tine disperat atunci m-a cuprins
și iubirea cea veche a înflorit și-a învins!
...
Dar acum iubito, când simți tu parfum
de primăvară de-a noastră și plouă-n fereastră
și vezi înflorite, minunate flori de salcâm,
nu-i așa, că-n fiecare noapte albastră,
ție ți-e bine iubito, cu mine?
Posteaza comentariu
Sponsori