Zâmbesc uitării

Autor : Marin Voicu
Marin Voicu
561 Vizualizari
Când e amurgul sărutat de bezne,
Iar pe mătasea nopţii luceferi ard,
Eternul obosit se-ntinde lesne,
Ca o linişte pictată pe un gard.

Se zbat priviri în căutări de doruri,
Amintiri golaşe se adună-n gând,
Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri,
Pe când adun suspinele flămând.

Se crapă norii în priviri de apă,
Ştergând tot cerul cu unduiri de vals,
Când umbra timpului ades mai sapă,
Adânc durerea cu zâmbetul ei fals.

Încă mai strâng dorinţele în palmă,
Pe orice drum în ceara care vine,
Dar nici-un gând nu vrea să mai adoarmă,
Când eu te caut de-o viaţă şi mai bine.

Marin Voicu
Posteaza comentariu
Sponsori