Zbor întors

Autor : R. Nyx
R. Nyx
469 Vizualizari
Mucegaiul meu va înflori în trandafiri albi,
Iar stelele stinse vor răsări într-un nou soare...

Urlă tăcerea șoaptele ascuțite ale negurii,
Plânge liniștea cu lacrimi tulburătoare...
Îți mai aduci aminte de mine?
Timpul a croit dantelă neagră zilelor de ieri,
Mâine zâmbește sângerând... sau suferă?
Amintirile spânzură cenușa trupului
Cu funii din cimentul suferinței.
Îți mai e dor acum?
***
— Ucide-mi strigătele îmbibate în singurătate
Cu indiferența ta! Tot va durea!
Scoate-mi ochii din scrum, ca să nu mai văd
Cuiele ruginii pe care ți le-am bătut în suflet!
Nu am uitat, nu am iertat...
Dar mereu te-am așteptat!

— Așterne-mi coroană din spini otrăviți
Cu parfumul inimii tale înghețate!
Când ne vom revedea,
Se va sparge clepsidra vieții,
Eu voi cădea,
Tu vei zbura,
Ne va separa
Uitarea!
***
Poate că vom zâmbi,
Când plumbul va deveni visul,
Ce-și va așterne praful floral
Peste marmura pietrei de mormânt.

Până atunci, hai să murim în pace!
Ca să ne crească mâine aripi,
Să plecăm spre orizonturi îndepărtate,
Să uităm de nimicul ce ne-a spulberat!
Simți cum trupul îți este sicriu?
Miroși aerul cu aromă de venin?
Blestemul nopții albe îl vom descifra,
Când vom scrie epilogul zilei negre!
***
Suflet damnat, vechiul meu suflet,
Încă îți aud urletele friguroase,
Te-am încălzit cu moartea...
Închisoarea corpului meu a avut gratii de foc,
Ce ți-au ars libertatea de a crede
În zbor!
Deschide-ți aripile, evadează din cușca rațiunii!
Nu va mai durea căderea în Nicăieri,
Te va alina prăbușirea spre Infinit!
Posteaza comentariu
Sponsori