Destinul creșterii și decăderii Romanilor Mari / 2020

Autor : Felixcopilbatutnebun
Felixcopilbatutnebun
174 Vizualizari
Destinul creșterii și decăderii Romanilor Mari

/
2020

Dedicație,
Doamnei Roman!

...l-a ars și n-a pus nimic la inimă.
Sfânta Biblia

Această snoavă are ca subiect niște neamuri de ale mele și ale mamei mele, în principiu oamenii, nu femeile, care spre deosebire de ei nu prezintă interes pentru studiul clinic de față o familie care aproximativ din anii 1960 dacă nu de la divorțul de Ana din 1957 și-a stabilit curtea domnească undeva pe lângă Băile Aquae, noi cei din Țichindeal și Poclisa fiind Romanii Mici, deși mama era prima născută în familia Patriarhului Ioan și a Anei Băltean.

Notă. Personal, venind din familii de militari și grăniceri nu mă preocupă în nici un fel detaliile picante ale acestei tragedii, am interesele polițistului când își redactează procesul verbal.

Avem trei generații cărora le urmează a patra.

Prima generație. E vorba de un țăran bun de nimic din Ponor chemat A lu Romanu, ridicat pentru prima dată în istoria lui cu Dr. Petru Groza și continuând cariera cu ce ce au urmat, mai ales Țiganul Gay Dej până la punerea pe linie moartă pe la începutul anlor 1970, probabil odată cu discursurile Tezelor din Iulie. Caracteristica lui Ianăș Frenț Ioan Roman, născut într-un an incert nouă aici la Hațeg, în timp ce dintodeauna am știut că Băltean Ana din Livadia de Coastă s-a născut pe 11 Maiu 1928, o zi după ceea ce se numește Ziua Regelui, a fost, deci cum spuneam niște discursuri marxiste fără sare și piper și munca de însămanțare la nivel național și internațional. Oricum, bonom, Bătranu, era de o măreție imperială, domițiană, fiind îngropat prin 1978 cu preoți și lăutari ca în Miorița, alegoria moarte-nuntă!

A doua generație, cu tot respectul, n-a mai jucat în căluș, că 'cea că le place șahul, adevărul fiind că nu le ajuta intelectul - ca și lui Kasparoff - decat la șah. O generație crescută de maștera mamei mele Valeria, numită mama Maria - din Bucsum -, în locul Anei, din Cancer 1+4 oct. 1973. Cine vrea detalii să citească elegia în proză numită Mocănița, care ca o mioriță reprezintă speranța unirii măcar în moarte cu Copilul pierdut al Mamei inexistente. Odată cu generația a doua s-a trecut la muieri mai de stofă în clanul Romanilor Mari, lucru bine venit după Mama Maria și Cantina Muncitorilor, zisă și La Strada! Roman Adrian a murit în decembre 2018 jucand șah - forse! Era din '49 și sunt sigur că nici ție nu-ți plac Poveștile.

Cat despre fiul său, că am stabilit să ne tutuim și să ne spunem bă, pot spune că într-un fel, fiind din leat de după mine, îmi poartă numele, dar nu pot spune că îl cinstește prea mult. În Copilărie a venit la ziua mea și m-a bătut la șah imediat dar asta a fost tot. După vreo 12 ani, mai mult sau mai puțin, a venit la mama la meditații, probleme și exerciții de gramatică. Atunci eu, era chiar în casa asta, eram grav bolnav și poet și nu aveam chef de un protosmiley de la Călanu Nou, nici măcar pentru conversații! Apoi după moartea mamei mele în 20+21 iulie 2011 am început să merg pe la fratele mamei pentru că îmi plăcea de el pentru că îmi amintea de mama și pot spune, că fi-su, zis Nunu, îmi plăcea cam cel mai mult din familia lor, fiind prietenos și, presupus, normal - ceea ce e mereu o calitate! În ianuarie cred 2019 plecand de la psihatru cu microbuzul pentru că mi se făcuse rău în stradă nemancat la ocazie și pe care avand înțelepciunea de la Dumnezeu și Domnul Iisus Cristos să-l prind, m-am hotărat să merg pană la unchiul meu la Băi, unde o fată tanără ajunsă la falansterul vechi cu acoperiș de tinichea ca printr-o minune c-o mașină exact după mine mi-a spus că unchiul meu, Adrian, era mort de trei săptămani, după aceea aveam să aflu de la soția lui că murise pe la începutul lui Decembrie, și că să merg la cimitir, da, să mă uit unde sunt mai multe coroane, trebuie să menționez că St. Petersburgul era plin de țagănoci cu căciuli negre-maronii precum coroanele la șah, în Moscova unde unchiul meu jucase și dăduse atatea lecții de șah. Pe cand plecam spre cimitirul de la orizont, în frigul de început de timp roman, m-am amintit indicația domnișoarei de pe scară cu mătușa Mia:
-Eu am făcut școala cu Nunu!
Posteaza comentariu