Oameni involuați. Fabulă

Autor : Const Felix
 
182 Vizualizari
Oameni involuați. Fabulă

Aceasta e povestea unui Compozitor de plumb care compunând într-o sinergie s-a îndrăgostit de o principesă. Compoziția și câteva amintiri l-au îndrumat pe acest drum. El avea 26 de ani iar ea avea atunci 14.
Totul a decurs foarte frumos, sonata sa era să ia și premiul Uniunii Compozitorilor și refuza pretendentele una după alta.
Au și vorbit, i-a spus că o iubește.
Apoi cineva l-a pus să se dezbrace la cameră, probabil balaoacheșul de tătâne-său și brusc a devenit neeligibil.
Aveau să mai treacă cinci ani până să primească următorul semi-răspuns de la o cunoștință comună, -care la început a fost de acord să o sune pe fată iar apoi a refuzat categoric, - după o agonie de 12 ani când viața sa se terminase.
Citez aproximativ.
-Are viața ei acolo unde îi și tu ești cu viața ta și să-ți vezi de treaba ta. Și te rog să nu mă mai suni niciodată.
-Pace.

Morala
Unde nu e grație nu poate fi vorba de evoluția speciilor.
Posteaza comentariu