Saga despre Felix fiul Agnesei Cartea a doua

Autor : Felixcopilbatutnebun
Felixcopilbatutnebun
147 Vizualizari
Saga despre Felix fiul Agnesei
Cartea a doua

Felix Rian Constantinescu
2020

doamnei Ciucean Viorica
și doamnei Modola Doina
profesoare Deva, Cluj
și lui Marcel Iureș

Introitus
Desigur dacă ați citit Partea Întâi a acestei Saga contemporană știți cine sunt, dacă nu vă spun că acel prim volum este în totalitate despre necazurile din viața mea cam din anii 80 până la sfârșitul anului 2016. Această a doua postată de text saga tratează alte necazuri și peripeții din toată viața mea tot din anii 80 până anul acesta 2020 și până unde voi reuși să ajung. Cred că va fi ultima saga exhaustivă scrisă de mine, partea a treia, volumul al treilea urmând să fie scris de altcineva după mine. Întâi vreau să vă scriu că nu mă grăbesc cu scrisul pentru că oricum scrierea acestui text de profunzime a evenimentelor atât de ades marinpredaniene va dura cel puțin încă vreo 20 de ani dacă Domnul mă îngăduie! Am de spus niște lucruri foarte dure și greu de înghițit așa că după cum încă zic baptiștii să ne rugăm căci toate lucrurile bune se încep cu rugăciune! Faptele petrecute între noi în ultimii aproape patruzeci de ani au scăpat de grătarul transilvan al prime părți și poate vor reuși să-și găsească expresia în acest al doilea vol. Personajele acestei saga vor apărea cu identitatea mai mult decât cu numele și trebuie menționat că fiind o saga textul este adevărat, spus simplu, adică o reprezentare veridică și literară a Adevărului! Un alt lucru acesta nu este o confesiune pentru preot, nu orice dat biografic e material de sagă. O ultimă notiță ar fi că acum chiar nu mai cred că sexualitatea are ceva de a face cu arta, dar se pare că asemeni în situația în care s-a aflat Nabokov sexualitatea - deviantă și abuzivă pentru a-mi măsura cuvintele - este însăși hegelianismul unora din cărțile scrise de mine. Ay, pobre mi! Nu voi da prea multe detalii asupra fetelor care fac parte din aceste evenimente odioase mai mult perpetratorilor pentru a nu le transforma în Sofii Barrymore. Cea mai înaltă și nobilă chemare a oricărui stat din toată istoria este de a-l apăra pe Nelli și pe mama sa, Biserica creștină. De la james cook Chemarea aceasta a devenit globală.
Păclișa, 7 octombrie 2020
Ei bine, ce pot să spun, pot să spun că pentru mine sexul a început odată cu viața, poate nu, dar se poate să fie. Ce îmi amintesc mai clar din izvoarele amintirii vieții familiei noastre în blocul acela gris în anii 80 cu ferestre spre nord și răsărit, e că în 1987 am mers în a doua mea tabără la munte după prima care a fost în 86 la Homorod, un loc unde a fost foarte frumos și nu am mai revenit, dar a doua la Târgoviște a fost un coșmar, mai precis s-a petrecut acolo un coșmar. Mergând cu Mama era evident că pionierele mari mă băgau în sân ca să mă exprim metaforic eram un Copil frumos de cinci ani cu părul lung și blond. A fost un bal unde a fost foarte frumos, unde pionierele m-au îmbrăcat în fată ca pe Olguța și Hagi Mura, din cartea Hotarul nestatornic și un băiat mai mare cu, încerc să-mi amintesc tabla înmulțirii, cinci ani decât mine, cred, avea zece, sau - poate - unsprezece ani m-a luat teoretic de la Adam și Eva și m-a edificat în ce privește instructajul noii mele vieți. Am acționat în consecință noaptea fiind singurul băiat care dormea împreună cu mama în baraca pionierelor fiind surprins de noua atitudine extrem de protestantă și judoka legată de învățătura pe care tocmai o primisem și simțind un sentiment de rușine până în ziua de azi după ce au trecut douăzeci și trei de ani. Pot să spun că dacă mai era nevoie acela a fost primul eveniment după convertirea la creștinism de la 4 ani jumate din 1986 care mi-a zdrobit viața pe veci. Dar n-am terminat, ce-i frumos acuma vine... Scriu saga pentru că e ca un fel de balanță asupra sufletului uman, de exemplu ce v-am povestit acum a fost calificat ca un lucru prost de mama mea dar eu aș vrea să vă prezint cu o lupă suflețelul Copilului și cât de mult îl mutilează un banc cinic al celor mari. Această acțiune avea să aibă o reacțiune majoră în 1991 sub influența și a altor vectori. Altceva ce trebuie să scriu aici, dacă mă răbdați, este viața din familie. La bloc stăteam cinci persoane ori patru, mama, tata, eu și doi frați moromețieni, unul înalt, cristic, iar celălalt grăsuliu și komorovskian încă de atunci, cam de la sfârșitul anilor 89 și noul început de după Revoluție. Dacă e să-i compar cu personaje din Cuore, cel înalt semăna cu Coretti, iar cel gras, cu Franti. Voi încerca să mă exprim cât mai limpede! Frații mei, primul învăța și desena foarte bine, dar învăța numai la chimie, iar al doilea nu știa boabă de nimic, doar poker, țigări și regretul de a nu avea geci de bișnițar. Acum în noiembrie 2020 am ajuns să gândesc personal că având în vedere așa preferințe și așa suflet, fratele meu nu se poate să fie decât ceva țigan cu părinți intelectuali. Îmi amintesc că la sfârșitul deceniului comunist Coretti îi făcea lui Franti tema la mate și Franti îi spăla ciorapii lui Coretti, înainte să se ia ”corentul”. O să dau câteva detalii din copilăria anilor 80 cred. Mama tricota haine și mi-a făcut odată o căciuliță raiată, ciucurată, în dungi colorate. Odată fratele meu Komorovski, cu 7 ani mai mare a venit cu o mașinuță de jucăria acasă și mi-a spuscă îmi dă mașina, dacă îi dau căciulița. Șarpele mi-a spus, adică komorovski mi-a zis că mi-o da mie, pentru căciuliță, i-am spus Mamei, ea mi-a zis să nu fac asta, că mă va păcăli, dar eu l-am crezut și am făcut schimbul și mă jucam cu mașinuța, cred că era o mașinuță de fier, - lucru de care nu-mi aminteam să mai fi văzut, poate doar la alți Copii - lângă dulapul vechi când deodată mașinuța se duse de-o postată mai încolo în spațiul îngust de sub dulap, fratele mi-a spus să o scot de acolo, dar nu am reușit! Apoi cu căciulița în cap, - lărgită, după cum a spus mama - și ciucurele rupt fratele meu a plecat, cu o expresie nouă în priviri. Vă rog să mă scuzați, dragi cititori, dar a găsi expresia clasică a acestor frânturi de Apocalipsă este un efort psihic foarte mare de asta înaintez ca un Daimler, nu ca un tanc. Dacă e să v-i imaginați pe frații mei, sora mea e o ofelie, fratele meu emunu e un fascicol laser, iar fratele meu emdoi e un dobermann.Eu am început să merg la biserica din centrul târgului din anul 1987 după ce în 87 sau 86 am fost cu mama la Biserica Neagră din Centrul Medieval al Brașovului. Ce îmi amintesc că fratele meu mirosea a țigări, și eram educat că Dumnezeu miroase a tămâie, dar cei ce fumează țigări vor merge în Iad! După cum vedeți în blocul acela comunist am avut o Copilărie fabuloasă ca muzica clasică pe care o ascultam cu tata, fratele meu cel înalt și mai puțin mama, de la vârsta de cinci ani voind să mă fac dirijor simfonic la București. Ca să trecem la afacerea noastră în decembrie 1989 a venit Revoluția și în România, aducând cu sine schimbări pe care nu le-am fi crezut posibile, nimeni - din cei de atunci! Pentru noi 1990 a însemnat prima tabără la mare, la Marea Neagră, la Năvodari, doar eu și cu mama unde mi-a spus că ea ar vrea să divorțăm de tata, pentru că frații nu ne iubesc și tata strigă pe noi, eu i-am spus să nu divorțăm, eu aveam opt ani și mama avea patruș-trei și mama m-a întrebat de ce și eu i-am spus că tata are cărți! Apoi tot în același an ne-am întors acasă și tata a fost fericit și bun și apoi cred am fost toți la Arad, în aceeași vară, ori înainte de Năvodari, ori după, unde am primit o valiza cu un Copil într-o barcă ce avea să semene uimitor între ani, în altă dimensiune, cu afișul albumului A Crimson Cosmos realizat în anul 1997, cred, de grupul gotic Lake of tears. Acuma intrăm în pâine! La Arad am văzut în acel an la casa bunicii - două case a stradă tip vagon, o căsuță în interior cu o cămăruță un hol unde era frigiderul Fram, mi se pare, și bucătărioara care nu păstra pâine pe a doua zi. După bucătărie era o colnă de tâmplar plină de unelte și mese de tâmplărie cu roți de menghine de lemn, totul înconjurat de viță de vie, și în spate 60 de ari de grădină nelucrată cu câțiva pomi pe laturi, fântâna era în spate - dar la gardul de leațuri de la stradă, îngustă și cu apă de nebăut pentru că partea aceea a Aradului, Bujacul, e pe un pământ mlăștinos, desecat. Apa venea cu găleata de la cișmeaua de pe colțul altei străzi spre Prima Stație. La poarta de tablă încastrată în zidul betonat era un prun, casa se afla pe strada Nufărului numărul 6, Nufăr, 6. Până în 1980 trăise și Ștefan Paic, veteran de Război, plutonier major și tâmplar de lângă Moinești, tata lu' tata, eu nu l-am mai apucat, sunt din martie 82 - unde se tot petreceau lucruri ciudate în prima mea copilărie, pentru că mama mi-a povestit că încă dinainte să se căsătorească cu tata, plătea toată mâncarea pentru șase persoane pentru masa din curte de lângă vie, așa era obiceiul, și bunica, zisă Ica, îi spunea mamei:
-Pentru tine nu mai este!
Ce mai pot să spun e că atunci când părinții mei s-au căsătorit, frații mei și Ica, asta îmi amintesc și eu în parte și mi-a spus și mama, râdeau de e că e r a b ă t r â n ă. Mama, Valeria Roman Constantinescu, s-a născut în 1947 la Ponor, s-a măritat în 1981 în același an cu Medjugorje și a trăit pe Pământ până în 2011. Din punctul meu de vedere a fost tânără și frumoasă toată viața, având ceva din frumusețea, bunătatea și copilărescul Freyei. Un alt lucru pe care cred că l-am mai destăinuit e acela că începând cred din anii 70 când era singura cu Ana până în 1 oct. 1973 și apoi de una singură a tot cumpărat la cărți frumoase pentru Copilul ei când o să aibă și ea unul, și a cumpărat cam 300 de cărți pentru Copii, tip pazăl pentru mine, iar după ce s-au căsătorit tata le-a luat și a plecat imediat la Arad să le ducă Copiilor lui să aibă ce citi. Pe ei nu i-au interesat deloc cărțile Copilăriei cu ilustrații colorate și bunica le-a aruncat într-un fel de lift, o firidă din camera ei, iar când am ajuns eu acolo erau rupte și nu eram lăsat să merg să caut cărți pentru că era locul șoarecilor și puteam să mă îmbolnăvesc! Nu a scăpat rămânând la bloc în târgul nostru decât o cărtcică mică, o antologie de povești făcută de un om Nicolae Batzaria cu titlul Povești de aur și cu acele povești îmi alinam sufletul în Copilărie când nu citeam altceva. Frații mei erau adepții chefurilor, eu ca o antiteză a religiei cărților! La Arad în 90 am văzut pentru prima dată cum arată o casetă video, iar tata a cumpărat primul video, Nokia, am avut Nokia, Samsung, Panasonic și un Funai care aproape nu funcționa. Cu aceste aparate și-a deschis tata propria afacere cu casete video. În acei ani după ce am mai crescut a trebuit să rămân acasă și să deschid la feluriți cetățeni ori să merg în blocuri tip ghetou la oameni necunoscuți după casete. Nu consider că e vina tatei, dar nu pot înțelege cum a putut să fie atât de naiv în ce privește ce înseamna un aparat video în 90, 91, 92 și mai departe. Cum spune Chelsea din documentarul doctorului James Dobson, jocurile nu sunt atât de frumoase când pierzi, când ești rănit! În acei cumpliți ani de libertate americană nici măcar nu existau noțiuni ca Protecția Copilului, Telefonul Copilului, Persoane Vulnerabile și Persoane De Risc. Noi, Copiii anilor 90 am fost la bunul plac al părinților noștri care de multe ori s-au comportat cu noi într-un mod de-a dreptul iresponsabil. Azi probabil că media e mai rău, dar acum nu ne mai simțim obligați să o urmărim și să ținem pasul cu ea, deasemenea existând instituții care să ne rupă din obiceiurile negre, iar cu preponderența muncii asupra capitalului, teza chineza, oamenii tind să se îndrepte spre ieșirea din Iad. Ceea ce vreau să vă povestesc, două evenimente, s-au petrecut cred că ambele în 1991, un an negru pentru mine. Așa mi-a fost dat să vină peste mine unul peste altul și m-au strivit sub abjecția lor, completându-se unul pe altul. Trebuie să spun că toată lumea are rude, în viață se întâmplă multe accidente și e bine să îți ții gura. Dar saga nu se referă la orice evenimente ci la fapte de tip numinos, care le poți spune doar la spovedanie, transfigurat. Ce vreau să spun e că putem să răbdăm până ne plesnește inima, ori putem pune totul pe o pagină să vedem ce s-a întâmplat și să ne facem bine. În 1991 apăruse cred placa Sabrinei, Boys boys boys și cred că fratele meu se gândea să se ducă la mare. Eu poate nici nu împlinisem 9 ani! Eram acasă după școală în camera în care pe două paturi valiză dormeam mama, eu și Coretti și eram acasă doar eu cu frații mei. În 1991 eu aveam 9 ani și frații mei, unul 18, altul 16 ani. Trei lucruri am de narat. Întâi trebuie să spun că fratele meu înalt mi-a dat să citesc când eram pe clasa a doua cărțile cu Tom și Huck de Mark Twain, citindu-mi chiar el la început ori spunându-mi ce să nu citesc, pentru a începe chiar cu Huck și Negrul Jim pe Insula Jackson. Trebuie să menționez câțiva fulgi de zăpadă, până la vârsta de cinci ani mama m-a sărutat de mii de ori, tata se punea peste mine mă zgâria cu barba și zicea: -Am acu! , în anii 90 a fost filmul Alien într-una sau mai multe serii, iar tot pe atunci Iron Maiden are îi plăcea fratelui meu mare a scos albumul cu Numărul fiarei, și eu mă aflam chiar lângă ușa albă unde fratele celălalt îmi însemna ca Seymour înălțimea, cu domnul Komorovski undeva în față în stânga și celălalt frate mai în stânga tinzând spre geam. Ce s-a întâmplat într-o vorbă, am venit de la școala primară, mi-am salutat frații, iar fratele născut în 1975 s-a aplecat asupra mea și m-a sărutat franțuzește. Am uitat să spun că mama era profesoară de Franceză-Română. În 1991, aveam nouă ani, eram pe clasa a iii-a primară, și descoperisem la școală cartea Cuore Inimă de Copil de Edmondo de Amicis, pusă de doamna Învățătoare pe un raft. Acum, ca să continuu, voi spune mai întâi, domnule Humbert Humbert, că după ani de zile Aradul la care eu nu am mai mers poate din 1995, fiind acum pierdut cam din 2007, praf și cenușă în vatră și pământ, cu bunica azilanta la părinții noștri dacă pot să spun așa și îngrijită măcar moral și de mine și moartă în 2011 la câteva luni după mama, tata neprimind nimic din trei case și mai mult de 60 de ari de pământ lângă stația Fortuna și Prima Stație, Komorovski trimițându-mi mie 50 de Dolari pe care i-am dat tatei ca un poet ce eram, eu îmi voi scrie textul înflăcărat, dar vreau să vă spun că acum dacă am scăpat ceva! voi scrie la Poliția - într-o plâng...
{manuscrisul se sfârșește brusc, rupt}
E ceva foarte drăguț în legătură cu o etmologie care am găsit-o în 2016, prezentă în Saga lui Felix fiul Agnesăi Partea 1. Avem cuvântul sarma sau sarmauă, înrudit cu saorma turcească, dar și cu Sarmisegetusa ori azi în 2020 am văzut verbul a sări pe logica în care zidul compozit al culturii dacice trebuia sărit pentru a fi cucerit sau pur ș simplu urcat deasemenea toate davele dacice erau construite din zid or doar din valuri de pământ și pietre interioare la înălțime, pe de altă parte cuvântul a sări vine de la cuvântul sare, oamenii antici ”sărind” când mâncarea era prea sărată, este ștut că până la inventarea frigiderului și mâncării proaspete oamenii mâncau multe alimente sărate, sărătură cum se spunea până în secolul nostru, deasemenea putnd fi spus că sărirea unui zid ori urcarea unui deal abrupt necesită un efort care te obosește și îți ”sărează” organismul. De asemenea sensul pierdut ori ascuns al poveștii folclorice Sarea în bucate e că Mezina îi spune tatălui ei împăratul bătrân că te iubesc atât de mult încât voi munci muncă grea pentru tine și te voi îngriji, în timp ce zahărul îi spune că te voi drăgălăși, iar mierea îi spune mă voi vinde pentru tine.

1. Columna Trajană se numește De bello dacico

10 Noiembrie 2020

Eu am ajuns să presupun existența în cetățile regale și princiare ale regelui zalmoxist Decebal a unei elite prolatine și proelenistice, nu înspre vicii ci spre noile învățături apărute în lume trimise de Zeii cunoscuți prin nebuniile sacre ale poeziei și martiriului, care chiar în ajunul războaielor dacoromane citeau cu atenție și teamă noile filosofii, astfel mesajul lui Trajan cel rațional găsind ecou în sufletul dacogetic și trac, după căderea finală a zamolxismului și mithraismului dacic - marele rege al dacilor luându-și viața în vuiet de zbor peste Regia asemeni cu șaptezeci de ani mai înainte Nero Poetul Romei și să nu uităm de Nasone adevăratul evanghelist roman cu a săi psalmi în distihi alexandrni și roman în orașul Medeei celei crude fără Roma sa, poetul fără versuri venind din miazăziua Răstignirii curând după moarte-i pe urma sa ca Samuel Taylor Coleridge în districtul lacurilor la învățătura poetului laureat - romanizarea petrecându-se cu binecuvântarea bătrânilor casei Daciei noi; Columna lui Traian împărat peste creștini deja martiri face trimitere la Biblia evreilor și creștinilor, crez și calcul politic imperial, atât de mult a progresat în Lume creștinismul la 106 d. Chr., e acel foc de tabără, stâlp de foc al lui Dumnezeu care călăuzește în noapte și vis atât pe romani cât și pe daci, iar cubul de piatră de la picioarele flăcării de marmură e Stânca, Dominus Deus, din gura căruia s-au întrupat flăcările vii și din care a ieșit, de piatră, Împăratul Trajan, care în compoziția de ansamblu a C o l u m n e i, în onoarea sa militară și mărinimia sa imperială, face referire la fratele său risipitor Decebalus, Muntele cel {mai} Înalt care - Învins - și-a Retezat singur Vârful deasupra Locului unde Imperator a hotărât locul noii Sarmizegetuse, prin noțiuni sculpturale, dar și Scripturale iar din Noul și Vechiul Testament, Apocalipsa lui Ioan Teologul și porunca circumciziei, fiara apocaliptică numită Sarmisegetusa Regia, cu șapte capete și nume de hulă, primind rana de moarte decapitarea cetăților din Munții Păgâni ai Orăștiei, făcându-se cu răbdarea creștinilor în toate, cetățile fiind încercuite și izolate până la inaniție și apoi luate, iar Columna reprezintă un nou legământ de circumcizie cu poporul dac și roman nou apărut, Decebal emasculându-se ca Uranos în sensul că alegând să-și taie singur capul semnifica mânia și recunoașterea logică a superiorității gândului trajan - în cărți este scris de romanul vechi, militarul Mucius Scaevola cel care și-a ars singur mâna dreaptă pe foc pentru că aceasta a dat greș -, pentru ca din spuma marmurii funerare să se nască ca într-o a doua adopție, Trajan Orfanul, rege sfânt și preot al dacoromanilor în locul - acum - tatălui său, Decebal al Dacilor, îngropat și nemuritor ca Iisus în stâncă și – Zamolxe în peșteră –, acum un martyr binefăcător al poporului său și al Romei, iar zoroastrismul magilor e depășit prin adevărata sfințenie a Bibliorumului Septuagintei citită din secolul 3 î. de Chr. împreună cu cabalismul Bibliei evreiești și a Talmudului și al Noului Testament finalizat odată cu ultimul apostol mort spre anul 100, adevăratele valori fiind aurul dac, sarea dacă și vinul dac care toate după cum vedem sunt de-a dreptul subversive în gura închisă a unui Împărat Roman fie el și cel mai potrivit, îndurând ca un copac roditor, cu poporul de fructe și cu rădăcina, mut, Romantic, Germanic, Lucian, ploaia potop de flăcări a Sfârșitului Lumii din cerul Retezatului, vânt, apă, foc, zăpadă ce îți face fața ca papirusul ud De Bello Dacico scris de Împărat și citit prin forurile Romei, Cerul lui Gebeleizis care acum era și al său! Iar urcarea pe Columnă a Trajanului reprezintă învierea sa ca a cerealelor în noua Romanie ori lui Zalmoxis, Eneas și Chrestus predicat de Tacitus într-o agricultură filosofica, bob din bob și boabe din boabe, Decebalus, Trajan, Constantinus. E o poveste de Iubire. E un mit imperial.

2. Umberto Eco, The_Prague_Cemetery! Quite a yarn... eu am terminat prima povestire din trei, Canon în D și alb, în octombrie 2008 și curând am urcat-o pe memoware.com, un site care la origine era al armatei americane, unde a fost downloadat de peste 2000 de ori, - dar cam după 2010 site-ul a fost arhivat - iar în 2009 au fost gata și următoarele două povestiri - de fapt continuări metaforice ale primei - Femei cu ochi de revelație, a doua și Toată lumea e un singur drum, a treia; eu aș fi curios în ce an și-a scris domnul Eco, opul, publicat cu un an înainte de cartea mea de povestiri, în 2010, Editura Minerva București, 2011. Cum zicea Radu b. -Dă-l în {morții} pizdii mă-sii!! Cred că banditu' de Umberto e un alt lunatic al compsiunii ca mircea cărtărescu și al scrisului și cititului ca doamna ruxandraa cesereanu! de fapt a pus osu' pentru mine atât în Praga, '10 cât și în 0, '15+16 ca frații grimm și goncourt! cap tare ca piatra. 😐 Și nici măcar nu l-am cetit. Good ox.
Posteaza comentariu