O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN) 2015 Felix Rian Constantinescu

Autor : Felixcopilbatutnebun
Felixcopilbatutnebun
muzică, Like A Rolling Stone – Bob Dylan, în care îşi fac lucrul lor, ceea ce nimeni altcineva în locul lor nu poate face; dacă nu facem asta până la capăt înseamnă până la urmă că nu au fost decât pretenţiile de noi, de toţi şi când îs numa' pretenţiile de cineva, fie acel cineva o persoană ori un sat, nu e bine. Toţi ar trebui să fim – dar doar dacă vrem – precum Mama Tereza de Calcutta ce asemeni păsării care în basme călătorea între două lumi şi-a tăiat din carnea inimii şi ne-a dat-o celor subnutriţi spiritual s-o mâncăm. Cât despre bolnavii psihic şi orice alţi bolnavi mesajul probabil că ar trebui să fie: puţină răbdare până D-zeu va oferi descoperirea vindecărilor, cum a dăruit penicilina, avionul şi mersul pe Lună. Orice boală va fi vindecată în timp, e nevoie doar de răbdare iar răbdarea întotdeauna şi de aceea e coborâtă din cer.

Acum, după ce zilele mi s-au adunat în ochi precum boabele de rouă, pot spune ce cunosc, pot spune adevărul. Pentru mine iubirea nu există, ori poate doar eu nu exist pentru iubire. Acum pot spune că pentru mine iubirea nu există, cine ştie poate probabil ca şi pentru oricine. Ca şi Emma Bovary am avut mereu o natură bivalentă; o parte din mine vrea să trăiască în iubirea, cealaltă vrea să ajunez singur undeva până-mi dau duhul. În plus în prima jumătate a adolescenţei am suferit la internatul şcolar mai mult decât suferă de obicei şi oamenii mari, aşa că nu am avut timp să mă gândesc la iubire şi orice ţine de ea. Am încercat după aceea şi am avut câteva prietene, câteva afaceri şi câteva idile, dar nu pot spune că am reuşit. Fetelor nu le place de mine, ăsta e un adevăr. Mi-am făcut şi un cont pe un site de prietenii. I-am scris unei fete din Guatemala; ce să fac dacă de aceea mi-a plăcut. Nimic. Apoi i-am scris unei fete din Japonia. Nimic. Apoi i-am scris unei fete foarte frumoase din Ecuador. Nimic. Apoi i-am scris unei fete din Bangladesh. Mi-a scris un răspuns şi apoi nimic. Mă simt ca un armean din Fresno ori ca un personaj malamudian. Şi de fata din Bangladesh mi-a plăcut cel mai mult, iar ea după ce mi-a privit profilul nici măcar nu mi-a mai citit mesajele, le-a lăsat acolo pe trotuarul pustiu să fie strivite ca nişte trandafiri albaştri de puţinii navetişti grăbiţi şi încărcaţi de bagaje de pe străzi, de parcă ar fi doar notele chinuite şi torturate de feeling ale unui bluesman. E prea multă pasiune în lumea asta. Pentru mine iubirea nu există, nu a existat cu adevărat niciodată, cine ştie poate nu va exista niciodată, asemeni Vidului lui Bodhidharma. Merit asta? Asta e o întrebare de Sfinx şi nu are nici un răspuns. Nu-l înţeleg pe D-zeu şi ca să combin două citate, "singurătatea e o mare plictiseală", dar de o viaţă "simt că bat la poarta cerului". Jimi Hendrix a făcut un cântec, Bob Dylan a făcut altul, D-zeu m-a făcut pe mine şi de multe ori simt că nu ne mai înţelegem de vremuri devenite de o vechime deja cosmică şi ca să-l parafrazez pe regizorul Andrei Şerban uneori înţeleg conţinutul a ceea ce sunt, dar nu-l cred alteori cred în ceea ce mă umple, dar nu mă înţeleg; cât despre iubire, este şi ea pe acolo pe undeva, poate dacă aş avea un milion de dolari s-ar găsi şi iubire pentru mine, sau nu? oricum, pământul este al celor blânzi, însă femeile se pare că nu; sunt un Adam singur în Eden.






II
Ce-nseamnă chentăcitis?


Am o colegă, de fapt e o fată dintr-o altă clasă. E foarte frumoasă dar ca şi celelalte fete nici nu se uită la mine când nu se distrează pe seama mea. Are o privire înstelată de parcă toate stelele universului sunt răsfirate în ochii ei, gravitând una în jurul celeilalte în privirea ei nesfârşită precum Calea Laptelui. Are un zâmbet foarte
Posteaza comentariu