O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN) 2015 Felix Rian Constantinescu

Autor : Felixcopilbatutnebun
Felixcopilbatutnebun
pe pământ, transformîndu-le şi pe sfintele pictate de El Greco în ceea ce sunt, ori Sfânta Catherine din Siena în gravura Vaticanului, cea mai frumoasă imagine din întregul univers cunoscut, gura ei blândă de sfântă şi feminină de femeie, de Mireasă veşnică a Hristosului sărutându-l în rugăciune pe Dumnezeu asemeni tuturor sfintelor Bisericii Creştine, cel mai valoros lucru de pe pământ, estrogenul creează femeile şi o amforă delicată plină mirodenia de neînlocuit a estrogenului e tot ce-mi doresc, nu vreau ştiinţă şi cunoaştere, nu vreau filozofie şi estetică, nu vreau artă şi teoria artei, nu vreau THC ori alte –ine, nu vreau retuşuri şi styling-uri, nu vreau suflete epuizate, nu vreau cerşit de sentimente, nu vreau iubire frigidă, nu vreau frumuseţe de marmură, nu vreau eros inconştient, nu vreau nimfe fără suflet şi femei vampir fără umbră, nu vreau îngeri nu vreau nici demoni, nu vreau iubire fără iubire, nu vreau nici Louise Brooks nici Ibsen, nu vreau iubiri trecute pe la casă, nu vreau sexualitate şi plictiseală, nu vreau iubire care nu există, nu vreau gălăgie şi indiferenţă, vreau doar estrogen, vreau cel mai frumos lucru: o femeie, estrogen ce face să atârne greu florile şi sânii femeilor cu trupul plin de miresme ca o pădure mirosind mocnit ca ceara plină de flăcările mult prea dulci ale mierii dintr-un stup de albine, cu răşină parfumată asemeni fragilor zdrobiţi curgându-le prin priviri, estrogenul le aduce sufletul, frumuseţea, clocotind ca o bulboană de miresme şi esenţe, le face femei incomprehensibile, le face asemeni unor statui antice din Africa grecească cu buzele şi sânii lor indelébili plini de toţi alcaloizii Arabiei, chimia sufletului lor face din fiecare femeie un continent iar din cele mai frumoase face nişte deşerturi pline de sacru asemeni femeilor Indiei şi Tibetului, arse de soare ca de febră şi pline de tămâie, asemeni pustiurilor din jurul Meccăi, pentru că iubirea e ceva sacru, ceva ce nu poate fi înţeles vreodată ci poate fi doar primit prin credinţă, iar o femeie e yinul din rotirile fără sfârşit ale bluzului vieţii, jumătatea pentru care compozitorul a scris întregul cântec şi a construit întreaga lume. Pentru mine estrogenul e combustibilul iubirii.



III
Colindând prin Deva



Unui prieten al meu i se întâmplase în viaţă un vis nu al prietenului ci al meu; întâlnise o fată în pădure, lucru pentru care nu era invidios ca fata încruntată din tabloul lui Paul Gauguin, simţea poate doar puţină pizmă şi se întreba uneori: oare cum poate fi o fată pe care o întâlneşti în pădure? Poate e chiar Cybele călcând pe muşchiul rece de pe pietre printre copaci, ce poate s-a îmbrăcat într-o pereche de blugi şi un tricou pentru a-şi ascunde frumuseţea de zeiţă elenă şi sufletul antic grecesc de taină şi tăcere. În tăcerea muntelui orice femeie poate fi o Cybele, iar Cybele e orice femeie, frumoasă şi însingurată în propriul arhetip, singură în propria privire ca într-un deşert de feromoni, precum un nufăr izolat în propria strălucire, singur în srălucirea sa. Cybele era pură asemeni unui râu îngheţat, plin de pietre şi rugăciuni mişcate de apă şi ciobite şi sparte unele de altele, un lucru-în-sine ca orice femeie care asemeni Legii poate fi ispită pentru ignoranţi şi revelaţie pentru cei aleşi, cu privirea, trupul şi chipul născându-i-se din cele o mie de şuvoaie ce se adună într-un râu ce curge prin stânci uriaşe de la începutul timpului. Cât despre mine, după o viaţă, abia când am încetat să pretind că am suflet de înger, mi-am reprimit sufletul de om.

Vis 2. Am visat că am mers în baia de la bloc în faţa oglinzii, unde era becul aprins. Trebuia să termin un poem pe oglindă care era scris mai mult de
Posteaza comentariu