O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN) 2015 Felix Rian Constantinescu

Autor : Felixcopilbatutnebun
Felixcopilbatutnebun
oameni, se distruge si pe ea insasi. N-ai observat cum frumusetea de cinema sau de MTV se distruge treptat datorita expunerii in timp la camera de filmat si apoi la blitz-uri si apoi la mai multe blitz-uri si apoi la si mai multe blitz-uri pana cand acea frumusete nesfarsita devine o non-frumusete? ’, spunea ingerul racorindu-i fata cu aripile sale aproape nesfarsite. ‘Asculta, Tobi, Dumnezeu a facut frumusetea pentru suflet dar frumusetea nu trebuie sa ucida sufletul. Frumusetea va fi a ta, cata vreme vei ramane uman.’ Apoi in vis frumusetea care era toate fetele care au trait pe pamant ii vorbi: ‘Tobi, iubitul meu, scrie in comentariile nesfarsite ca frumusetea e oglinda intelepciunii, iar intelepciunea e chipul sehina care e stralucirea Stapanului Unic, binecuvantat sa-I fie Numele. Eu sunt iubirea ta, eu sunt frumusetea, eu sunt intelepciunea, eu sunt sehina. Eu sunt iubirea ta. Iubeste-ma, frumusetea va fi a ta. Iubeste-ma, Tobi.’ Si minunatul vis a fost ridicat.

Strada era un râu vijelios plin de bolovani arătând ca nişte sculpturi moderne şi pietre şlefuite de şmirghelul apei, presărate ca într-un joc de go ocolite ori învăluite de apa ce se zbuciuma asemeni sufletului. M-am oprit să-mi leg şireturile la bocancii de munte McKinley - despre care lumea spunea că sunt ca nişte anvelope de tractor - lângă o salcie, un copac scorburos ramificat ca o statuie futuristă, plin de ciuperci gigantice de iască cu partea de sus neagră şi fumuită de scurgerea neîntreruptă a ploilor şi cu cea de jos albă, crescute unele peste altele şi devenite mai tari decât bolovanii. Mergeam pe malul râului printre oamenii care aşteptau încruntaţi ori apatici la stopurile din intersecţii, însoţit de muzica de didgeridoo a râului. Cerul era înalt deasupra mea, cerul era parcă senina şi înnorata totodată cupolă a Porumbelului Sfântului Duh din catedrala albă. Pe marginea drumului zidurile caselor aduse de ape erau făcute din pietre cioplite şi zidite una peste alta, fără mortar din vremurile care ne-au născut arhetipurile, iar în sufletul meu erau păpădii şi fire de iarbă şi câte o stâncă uriaşă purtată tot mai departe de furtuni adăsta pe trotuar. Într-o intersecţie apa trecea peste bolovani arătând asemeni sodei ori ca o sticlă de apă minerală ce se revarsă înspumată, iar într-un loc trecând peste un bolovan mare, rotund ca un cap de bour era atât de zbuciumată încât devenea verde presărată de spumă şi bule de aer clocotind ca ochii lui Poseidon. Toate străzile Devei erau ramificaţiile aceleiaşi ape ce cobora dinspre munte trecând pe lânga biserica năruită din Râu Alb cu turn scund cu turla prăbuşită şi navă surpată construită din bolovani vcehea curte a bisericii, închisă, cu antíca şi misterioasa ei înscripţie:

„ISTENI SEGEDELEMMEL
UIBOL. EPITTETETT EZEM TORONYM
BAJESDI KOSZTA LASZLO
VOLD UDVAR BIRO 305 V. REBELIADA KOZASAROL
SZ.KOTSARDI KONYA DANIEL
NS.HUNYAD VARMEGYE ASSESORA ALTAL
ES A MEGITSUMAT FOLLO SEGITEGEVEL
FEJERVIZIBAGYA FERENTZS OC GABIRONAC
D.CURATOR SACA ALATT 1838_ES 1839_EVEKREM”

Un râu care – spre deosebire de oraş – era de când era pământul şi va fi cât va fi pământul până când şi sufletele noastre vor fi apă curgând pe undeva prin aceste pietre băută din pumn de pelerinii şi puţinii pescari ai viitorului, cei ce asemeni lui Moise vor veni în munte pentru a-şi primi revelaţiile, mergând desculţi prin apa congelată, prin scoruş şi iarbă prin care sunt ascunse bucăţi de lemn aproape putred de atâta rouă îmbătată şi bogată ca mierea şi pe ale căror fire, pe unele urcă furnici mari, negre printre flori galbene ori albe-indigo. Cât despre mine pe mine muntele m-a născut. Ori cine ştie poate doar ghetoul.

Retractationes. Totul afară de măslinul
Posteaza comentariu