O MAMĂ DE LUMINĂ (ROMAN) 2015 Felix Rian Constantinescu

Autor : Felixcopilbatutnebun
Felixcopilbatutnebun
început să-i invidieze pe oameni. Mamă, dumneata ai fost un supermind, ca unchiul Adrian – oameni cu adevărat inteligenţi. Mamă dumneata ai fost între noi ca şi Christos purtându-şi crucea de Hieronymus Bosch, 1480, dar cu toate acestea una din cele mai bune lecţii pe care le-am învăţat din parabola vieţii dumitale este bunătatea ta, iar eu, Mamă, uneori gândesc că prietenul meu cel mai bun e Huck Finn şi cred că dintotdeauna adevăratul meu prieten cel mai bun a fost Huckleberry Finn; privind în mine şi în viaţa mea văd că nu am avut nevoie parcă niciodată de multe lucruri de care au nevoie oamenii, în schimb de prieteni am avut nevoie de când exist, ca un căţel şi de altfel de-aia m-au numit aşa colegii mei cu suflete de arahnide când m-au numit câine în fiecre zi doi ani te zile; treaba lor, eternitatea lor, sufletul lor. În schimb dumneata Mamă eşti soră de heruvim şi aşa ai fost întotdeauna, Mămico, te-ai dus ca un înger – în seara zilei de Sânt Ilie cum a spus preotul greco-catolic; ai intrat în furtună şi te-ai dus drept în cer; Mamă dumneata trăieşti, problema e că eu sunt orb asemeni întregului Pământ de aceea încă nu te pot vedea, dar dumneata trăieşti asemeni lui Ilie profetul şi ştiu că ceea ce ai vrea dumneata acum, Mamă, dacă ai putea ar fi să mă protejezi; am rămas singur şi neştiutor în partea rea a lumii. Ca şi Kevin mă trezesc frecându-mă la ochi în fulgii de zăpadă care cad în dimineaţa de Crăciun – ca atunci când dumneata m-ai trezit să-mi arăţi că afară totul e alb – şi simt ceva şi alerg în jos pe scări strigându-te, te chem cum te-am chemat toată viaţa, dar tu nu eşti şi eu doar stau privind o fotografie de-a noastră sau de-a ta aşteptându-te şi apoi, apoi până la urmă viaţa se transformă în miracol şi cel care a făcut toată viaţa asta infinită ne lasă să ne vedem şi să ne auzim din nou ca în vremurile noastre, cele mai frumoase vremuri şi dumneata îmi spui Crăciun Fericit ca mama lui Kevin şi ne îmbrăţişăm ştiind amândoi că vom sta împreună cât va dura cerul şi viaţa veşnică şi tot aşa cum noi existăm pentru el tot aşa pentru asta există D-zeu. Mie îmi este greu şi de acum pentru mine Crăciunul va fi înlăcrimat, îmi este greu de când nu te mai întâlnesc Mamă decât în vise, amintiri şi rugăciuni dar fiecare om are un scop pe pământ cum spunea vagabondul acela din filmul La Strada şi nimeni nu poate pleca atunci când vrea ci doar când vrea cel pe care îl numim Dumnezeu pentru că nu ştim cum altfel să-l numim. Stau şi privesc de cealaltă parte a lumii unde eşti dumneata acum gândindu-mă că dacă a trăit vreodată un om sfânt pe pământul acesta acela ai fost dumneata Mamă, prinţesă între martiri, domniţă între mucenici. Pe pământ rămasă în fotografii privirea ta este o exhortaţie scrisă în două ideograme, Mamă, ochii mei sunt două alefbeituri iar ochii lui Christos şase tetragrammaton-uri, iar în cer privirea ta este şi ea reflexia unei priviri YHWH. Îl voi iubi pe D-zeu dacă voi putea. În filmul Home Alone numele pizzeriei – Little Nero's – e un simbol. Viaţa-i un joc cu tâlhari şi martiri. Fiindcă tălpile noastre sunt rădăcini ale căror filamente pătrund adânc în pământ căsătoria doar măreşte suferinţa. Totuşi cred că la doctor i-ai dat o singură palmă nu două cum i-am scris lui Connie. Sau poate două totuşi? Nu mai ştiu precis şi cât aş vrea să-mi pot aminti. De acum inima mea va fi pentru totdeauna cu cei ce au murit, cu cei morţi ce trăiesc. De acum iubirea mea merge la export, o expediez în fiecare zi spre cer, afară din lume. Mamă, poate ar fi cazul să-mi spună şi mie cineva poate I (i) sus sau poate un apostol: -Deschide ochii, Pinnochio. Mămică, vreau să mă întorc la pământ, să merg într-unul din satele noastre şi să plantez o livadă în
Posteaza comentariu